Stiati ca cele mai multe dureri de cap si cele mai multe senzatii de ameteala, insotite de vesnica stare de oboseala cronica, sunt date nu neaparat de o cauza obiectiva, ci de una sufleteasca? Aceasta stare “proasta”, neobiectivata de nimic, cu analize perfect normale si fara imagini patologice pe RMN cerebral, apare cel mai frecvent la femei, in special cu varste peste 35 de ani si mai ales cuprinse intre 45-65 de ani.Nenumarate astfel de cazuri mi-au intrat pe usa cabinetului si dincolo de simptomele relativ similare, am aflat si multe povesti de viata, situatii de viata in care tristetea domina, epuizarea si dezamagirea de cele mai multe ori transformata intr-o resemnare crunta, care se concretiza in alterarea starii de bine cu aparitia acestor simptome. Femei cu sau fara casnicii, divortate sau separate de soti, cu sau fara copii, majoritatea traind insa o povestea de viata presarata de abuzuri casnice, de greutati care le marcheaza, le apleaca de spate, le trage in jos coltul ochilor si le umbreste privirea. Insa dupa cateva minute de discutie sincera, in ochii lor apar lacrimi de nefericire si povestea curge trista si resemnata, precum cad frunzele toamna.
Ce au in comun toate aceste femei, toate aceste paciente? O lipsa cronica de iubire, de atentie din partea partenerilor de viata. O lipsa cronica de apreciere pentru munca epuizanta depusa in familie, caci inca, din pacate in Romania, femeia este epuizata de multiplele sarcini care i se impun, atat de sustinator financiar al familiei cat si executant perfectionist in sarcinile de menaj in casa, precum si educator al copiiilor. Femeile traiesc o dezamagire crunta intre ceea ce a insemnat visul din tinerete in legatura cu dragostea si familia si ceea ce reprezinta viata lor in acest moment. Exista o discrepanta atat de mare, care ucide incet sufletul sensibil al oricarei femei, inclusiv al celei care pare puternica si neinfricata.
Femeile simt atroce lipsa aprecierii fata de persoana lor, lipsa iubirii care ar trebui sa ramana dupa entuziasmul de la inceputul oricarei relatii, lipsa unei griji reale fata de nevoile lor fizice si emotionale. Tratamentul medicamentos ofera o alinare subtila, poate pentru ca mai mereu asociem un antidepresiv, sau poate pentru ca presupune o prima grija indreptata exclusiv fata de ele insele? UN prim gest de iubire fata de ele, chiar daca pentru prima data poate, inteleg sa-l faca chiar ele.
Dr. Ramona Constantinescu
