Ozonoterapia ca tratament adjuvant in oncologie
Rolul oxigenului in organismele vii
Oxigenul este un element indispensabil intretinerii vietii. El este folosit in cadrul procesului de respiratie celulara si pentru apararea impotriva microorganismelor prin generarea de specii reactive de oxigen-radicalii liberi.
Toate organismele vii care respira folosesc oxigenul pentru transformarea glucozei in cadrul procesului de respiratie celulara. In lantul respirator celular se nasc si speciile reactive de oxigen,asa numitii „radicali liberi” ai oxigenului.
Radicalii liberi ai oxigenului sunt specii moleculare cu o durata de viata extrem de scurta, foarte reactivi care au tendinta de a reactiona cu toate moleculele dintr-o celula care sunt capabile sa cedeze un radical H+, pentru a se stabiliza. In urma acestui proces sunt afectate toate moleculele biologice, in special cele structurale lipidice cu duble legaturi sau proteice cu grupari –SH sau –NH2.
Asfel ca,orice organism viu se naste, creste si se dezvolta apoi intra intr-un proces de degenerare si moare.
Oxigenul este elementul paradoxal al vietii: fara de el viata nu este posibila, dar el este cel care sta la baza declinului organismului prin degradarea structurilor sale de catre speciile reactive de oxigen care reusesc intr-un final sa depaseasca mecanismele de aparare impotriva acestora.
Ozonul este o forma moleculara a oxigenului cu trei atomi, instabila care are tendinta de a interactiona cu alta molecula pentru a ajunge la o forma stabila, fiind considerat un radical liber al oxigenului.
Ozonoterapia, prin stresul oxidativ pe care il genereaza, creste activitatea enzimelor care produc glutationul si il mentin in starea redusa adica eficienta din punct de vedere oxido-reducator, enzime numite glutation reductaza si glutation peroxidaza.
Un stres oxidativ acut si calculat, asa cum este terapia cu oxigen-ozon poate creste nivelele de glutation celular mentinand un nivel inalt de aparare impotriva radicalilor liberi.
Avand in vedere faptul ca ozonoterapia interfera cele mai intime mecanisme de aparare impotriva radicalilor liberi,crescandu-le activitatea, aceasta terapie poate fi considerata cea mai eficienta terapie antiageing (antiimbatranire) existenta la momentul actual, reusind sa intarzie fenomenele de imbatranire celulara si de aparitie a tuturor bolilor degenerative associate.
Toate bolile degenerative au la baza acumularea unor molecule toxice si o reducere progresiva a proceselor de reparare si intretinere. De fapt evolutia fireasca a oricarui organism viu este de a dezvolta boli degenerative (ateroscleroza, diabet, hipertensiune arteriala, patologii neurodegenerative, patologii degenerative articulare, neoplazii) odata cu inaintarea in varsta, mai repede sau mai tarziu, in functie de factori genetici, dar si de mediu (conditii de mediu fizico-chimice, alimentatie, poluare etc).
Imbatranirea, fenomenul care nu iarta nicio fiinta vie este un proces caracterizat de acumularea unor molecule toxice si de o reducere progresiva a proceselor de reparare si intretinere.
Organismul uman detine un sistem foarte complex de antioxidanti care tamponeaza radicalii liberi generati in cadrul proceselor biologice. Printre acestea notam:
Glutation
Ssuperoxiddismutaza
Catalaza
Albumina (contine grupari-SH)
Acid uric
Ascorbat-Vitamina C
Cisteina
Taurina
Vitamina E
Vitamina A si ?-caroten
Ubichinone
Acid ?-lipoic
Bilirubina
Cum actioneaza ozonoterapia?
Ozonul reactioneaza instantaneu cu lichidele biologice cu formarea de: lipoperoxizi, hidroxiperoxizi, radicali peroxilici, tiolici, aldehide, produsi cu rol de mesageri secunzi astfel incat ozonoterapia poate fi considerata rezultatul unui stres oxidativ acut calculat.
Prin generarea de radicali liberi, apa oxigenata si radical hidroxil, ozonul are efecte imediate asupra endoteliului, lipoproteinelor, proteinelor plasmatice, antioxidantilor, eritrocitelor, limfocitelor, monocitelor, granulocitelor, trombocitelor.
Actiunea asupra eritrocitelor
Ozonul activeaza GSH (Glutation) reductaza prin consumul NADPH-ului pentru a compensa scaderea GSH. Administrarea sub forma de autohemotransfuzie mare (AHTM) a ozonului determina cresterea consecutiva de ATP intraeritrocitar evident dupa o serie de 13 AHTM datorita eritrocitelor noi, mai active si totodata si prin cresterea glicolizei.
Actiunea asupra leucocitelor
-Eliberarea de IFN-?, TNF-?, IL-2, IL-6
-Sinteza proteica: H2O2 activeaza factorul nuclear KB (IFN-?, TNF-?, IL-1, IL-6, IL-8) e AP-1 (colagenaza, TGF-?, IL-2)
-Proteina Mx indusa de IFN- ?
Ozonul are un mecanism similar de actiune cu cel determinat de anticorpi.
Acestia genereaza, prin calea oxidarii apei, H2O2 si O3, ambele cu efect bactericid, prin actiunea fagocit oxidazei (Phox), mieloperoxidazei (MPO) si IgG.
Actiunea bactericida si virustatica
Studii care au folosit O3 + tazobactam/piperacillina au demonstrat reducerea letalitatii din peritonitele polimicrobiene la sobolan (Schulz, 2005). In plus, ozonul reduce complicatiile post-operatorii in chirurgia toracica la pacientii cu TBC (Dobkin VG, Probl Tuberk, 2001). De asemenea, reduce letalitatea si leucocitoza in peritonitele post-operatorii (Kudriavtsev EP, Khirurgiia, 1997) .
Un aspect foarte important si cu aplicatii multiple este faptul ca ozonul nu determina rezistenta, oferind posibilitatea unui tratament de rezerva in cazul pluriantibiotico rezistentei si mai ales dezvoltarii rezistentei la antibioticele considerate de rezerva, ultima linie in terapia infectiilor nosocomiale!
Ozonoterapia, fara a fi un panaceu, poate fi aplicata cu rezultate foarte bune in toate patologiile degenerative, cu eficienta maxima in stadiile incipiente.
Mecanisme ale aparitiei cancerului
Lezarea ADN-ului
Cancerul apare printr-o muta?ie a ADN-ului, adic? a materialului genetic, care perturba echilibrul normal al celulei. Lezarea ADN reprezint? cauza principal? a fenomenului de aparitie a cancerului. Aceste leziuni al ADN apar prin ac?iunea unor factori endogeni sau exogeni. Factori endogeni pot fi speciile radicalice de oxigen care rezult? în urma inflama?iei cornice iar cei exogeni reprezentati de radiatiile ultraviolete in exces, susbstante chimice, radiatii de tip X si Gamma, precum si electromagnetice in exces, substante chimice folosite ca aditivi alimentari cu rol de amelioratori sau conservanti si lista poate continua.
Un deficit în sistemul de reparare a ADN-ului determin? o acumulare a acestor leziuni ale ADN-ului ceea ce cre?te riscul de apari?ie a cancerului. Exist? indivizi cu muta?ii genetice ale acestor enzime de reparare a ADN-ului cum ar fi muta?ia genei p53 (supranumit? ?i paznicul genomului) care au risc 100% de a dezvolta un cancer în timpul vie?ii. Totu?i, aceste muta?ii reprezint? doar 1% din cancere, cele mai multe fiind cazuri de cancer fiind sporadice, adic? non-ereditare
Sistemul de reparare a ADN-ului
Fiecare celul? din organism are proprietatea de a depista muta?iile materialului genetic ?i de a le repara sau de a declan?a moartea celular? programat?. În anumite situa?ii, îns?, acest lucru nu se întâmpl?, ceea ce înseamn? c? muta?iile se acumuleaz? iar celul? are un risc foarte mare de a se transforna într-o celul? tumoral?.
De regul?, pentru apari?ia unui cancer sunt necesare cel pu?in 6 muta?ii; perioada de timp pentru ca o celul? normal? s? se transforme într-o celul? tumoral? malign? este de câ?iva ani
Genele supresoare tumorale
Genele supresoare tumorale sunt factori de transcrip?ie care controleaz? diviziunea ?i cre?terea celular?, ele fiind activate în anumite situa?ii cum ar fi muta?ii ale ADN-ului ?i de stresul celular. De exemplu, gena p53, despre care se ?tie c? este implicat? în jum?tate din cazurile de cancer, este activat? în condi?ii de hipoxie (lipsa oxigenului) sau alter?ri produse de radia?iile ultraviolete. Se ?tie c? gena p53 are dou? func?ii majore: o func?ie nuclear?, ca factor de transcrip?ie, ?i o func?ie citoplasmatic?, prin care controleaz? diviziunea celular? ?i apoptoza. Celulele tumorale au ca principala caracteristica alterarea mecanismului de declansarea a mortii celulare programate-apoptoza si un ritm de diviziune necontrolat.
Sindromul metabolic si carcinogeneza
Atât obezitatea, cât ?i diabetul, asociate sindromului metabolic presupun o insulinorezisten?? periferic? (?esuturile nu mai sunt capabile s? r?spund? la ac?iunea insulinei secretate de organism, iar glucoza r?mâne neutilizat? – apare hiperglicemia). Insulinorezisten?a se traduce mai departe printr-o cre?tere a nivelelor de insulin? ?i IGF-1 (factorul de cre?tere insulinic 1), ce contribuie direct la proliferarea celular? ?i mai apoi tumoral?. Lipsa de oxigen determinata de o mai slaba circulatie periferica are drept cauze sedentarismul, alterarea proteinelor de transport al oxigenului prin alterarea acestora datorita nivelul de glucoza crescut din sange. Acest fapt determina o crestere a aciditatii mediului intern, asociata cu inflamatia cronica, cauza tuturor bolilor degenerative. Obezitatea se asociaz? cu un status de inflama?ie cronic?, cauzat? de prezen?a în ?esutul gras a unui num?r mare de macrofage. Acestea implic? eliberarea citokinelor inflamatorii de tipul IL-6, TNF-alpha ?i radicali liberi de oxigen fiind cunoscu?i drept importan?i promotori cancerigeni prin atipiile celulare pe care le produc.
Celulele tumorale au o capacitate extraordinar? de a atrage glucoza din sânge pentru a-?i spori num?rul, deci ?i dimensiunea tumorii.
?esutul gras în exces produce nivele ridicate de estrogeni, astfel favorizând apari?ia cancerelor de sân ?i endometru.
S-a observat c? pacien?ii obezi ?i sedentari au un nivel de vitamin? D la jum?tate fa?? de normal. Mai mult decât atât, studiile au ar?tat c? vitamin? D este un important factor anticancerigen prin inhibarea prolifer?rii celulare, a angiogenezei ?i activ?rii apoptozei celulare.
Cancerul si imunitatea
Imunoterapia în cancer reprezint? folosirea sistemului imun pentru a trata cancerul. Exist? trei tipuri principale de imunoterapie utilizate pentru combaterea acestei maladii: terapiile bazate pe celule, terapiile cu anticorpi ?i cele cu citokine. Toate exploateaz? prezen?a in cancer a unor molecule u?or diferite pe suprafa?a celulelor canceroase, acestea putând fi detectate de c?tre sistemul imun.
Moleculele, cunoscute drept antigenele cancerului, sunt frecvent proteine, dar mai includ ?i alte molecule, precum carbohidra?ii. Imunoterapia este folosit? pentru a provoca sistemul imun s? distrug? celulele tumorale prin folosirea acestor antigene drept ?inte.
Terapiile bazate pe celule, cunoscute drept vaccinurile în cancer, implic? înl?turarea celulelor imune din sânge sau tumor?. Celulele imune specifice pentru tumor? vor fi activate, cultivate ?i returnate persoanei bolnave, unde vor provoca un r?spuns imun împotriva cancerului. Tipurile celulare care pot fi folosite în acest fel sunt celulele natural killer (NK), celulele killer limfokin-activate, limfocitele T citotoxice ?i celulele dendritice. Singura terapie bazat? pe celule aprobat? pân? acum pentru utilizarea uman? este Dendreon Provenge, folosit? în cancerul de prostat?.
Terapiile cu anticorpi sunt ast?zi forma cea mai de succes în imunoterapie, cu multe terapii aprobate pentru cancer. Anticorpii sunt proteine produse de sistemul imun, care se leag? de un antigen ?int? de pe suprafa?a celular?. În fiziologia normal?, ace?tia sunt folosi?i de c?tre sistemul imun în lupta cu patogenii. Fiecare anticorp este specific uneia sau mai multor proteine, iar cei care se leag? de antigenele din cancer sunt folosi?i în tratament. Receptorii de pe suprafa?a celular? sunt ?inte comune pentru terapiile cu anticorpi ?i cuprind receptorul factorului de cre?tere epidermic? ?i HER2.
Dup? ce s-au legat de antigenul cancerului, anticorpii pot induce citotoxicitate anticorp mediat?, activeaz? sistemul complement, previn interac?iunea receptorului cu ligandul sau elibereaz? o înc?rc?tur? chimioterapic? ori de radia?ii, toate acestea ducând la moartea celulei.
Ozonoterapia, o terapie valida cu valente complexe
In lumina acestor clarificari se poate afirma ca terapia cu oxigen-ozon sau ozonoterapia este o forma de terapie adjuvanta cu o valoare de necontestat in tratarea unui intreg lant patogenic al cancerului. Ea poate fi folosita atat ca terapie de sustinere a tratamentului de baza oncologic (chirurgie, radioterapie, chimioterapie, imunoterapie) cat si ca factor de preventie atat a declansarii cancerului cat si ca preventie secundara.
Celulele canceroase avide de oxigen si substante hranitoare isi pot incetini multiplicarea in prezenta oxigenului si a ozonului care le inhiba secretia de factori de crestere angiogenetici, adica acei factori care stimuleaza formarea de noi vase de sange in tumora. Adica ozonoterapia reduce agresivitatea tumorii. Singurele cancere care nu raspund la aceste mecanism sunt leucemiile.
S-au semnalat cazuri in care agresivitatea tumorii este atat de mult redusa, incat radio sau chimioterapia se pot aplica in doze scazute la jumatate. De aici efectele secundare mai usor de tolerat si cresterea calitatii vietii persoanei care urmeaza un tratament oncologic de baza sustinut de ozonoterapie.
In plus terapia cu ozon ofera o stare generala mai buna, regleaza ritmul somn-veghe inducand un somn mai odihnitor, combate letargia si depresia.
De aceea, daca v-ati hotarat sa alegeti sa faceti ozonoterapie trebuie sa stiti ca ea in sine nu vindeca boala ci reduce agresivitatea tumorii, facand-o sensibila la tratamentele clasice, ca transforma o tumora inoperabila intr-o tumora operabila in anumite cazuri.
Ozonoterapia este deci un tratament de sustinere in cancer. Tratamentul de baza va trebui sa-l stabiliti cu medicul curant oncolog.
Binenteles ca tratamentul se integreaza cu toate metodele alternative si complementare valide: terapie cu vitamina C in doze mari, dietoterapie, fitoterapie, acupunctura, homeopatie, terapii energetice, kinetoterapie profilactica, yoga, tai chi-qui gong si lista poate continua.
Efectele biologice generale ale ozonoterapiei
Ozonoterapia are urmatoarele actiuni:
-Bactericid indirect: creste procesul de fagocitoza
-Bactericid- virustatic direct: produce radicali liberi care lizeaza membranele celulare bacteriene
-Creste perfuzia locala, creste transportul si distributia de substante si medicamente catre tesuturi
-Stimuleaza activitatea osteoclastica/blastica cu rol in remodelarea osoasa dupa fracturi si in osteoporoza
Actiunea asupra trombocitelor
-stimuleaza sinteza si creste disponibilitatea de ATP
-stimuleaza producerea de factori de crestere (PDGP, TGF-?, bFGF, HGF, EGF e VEGF)
-creste vascularizarea
-stimuleaza cicatrizarea plagilor fara cheloide
-scade agregarea plachetara la concentratii de peste 70?g/ml, avand efect antitrombotic
Actiunea asupra metabolismului lipidic
– scade colesterolul total, nivelul de LDL si de trigliceride si creste nivelul de LDL
Actiune asupra endoteliului
-Stimuleaza eliberarea de oxid nitric NO cu efect vasodilatator asupra arteriolelor si cresterea microcirculatiei periferice ceea ce duce la o mai buna oxigenare si hranire a tesuturilor periferice
-H2O2 formata stimuleaza eliberarea de VEGF
-Determina eliberare locala de CO cu activarea consecutiva a guanilat ciclazei avand ca efect vasodilatatia
Efecte asupra fibrei nervoase
Prin cresterea disponibilitatii de ATP si scaderea ischemiei fibra nervoasa isi revine mai rapid. Patologii nervoase determinate de compresie sau ischemie beneficiaza de rezultate interesante.
-efect antalgic, antiiflamator in afectiunile sistemului locomotor prin injectare directa subcutanata, periarticulara, intraarticulara
-efect imunostimulator si imunomodulator nespecific, antialergic prin autohemoterapie minora
Cat dureaza ozonoterapia in cancer si cum se practica?
Ozonoterapia se poate face inainte de interventia chirurgicala, in timpul chimio si radioterapiei si dupa acestea. Ea are rol de a scadea agresivitatea tumorii, de a-i reduce volumul uneori, de a o face operabila in anumite cazuri. Modalitatile de administrare sunt reprezentate de autohemoterapia mare cu sange ozonizat, autohemoterapia mica cu sange ozonizat, insuflatii rectale cu amestec oxigen-ozon si infiltratii subcutanate in anumite cazuri. O cura completa de ozonoterapie are 10-20 sedinte cu o frecventa de o sendinta la 2-3 zile urmata de sedinte de intretinere saptamanale pe o perioada mai lunga (uneori si 6 luni sau peste) urmand ca apoi frecventa sa scada la o sedinta la 14 zile si asa mai departe in functie de particularitatea cazului. Se poate face un tratament de intretinere pentru preventia secundara cu o ritmicitate particularizata pentru fiecare pacient in parte.
Efectele biologice ale ozonoterapiei care interfera cu patogeneza cancerului
-creste capacitatea de raspuns a organismului la stresul oxidativ prin stimularea activitatii enzimelor antioxidante cu o mai buna neutralizarea a radicalilor liberi ajutand tesuturile sanatoase sa combata mai bine efectele nocive ale stresului oxidativ crescut
-creste oxigenarea la nivel periferic prin cresterea nivelului de saturatie in oxigen a hemoglobinei si cresterea eliberarii de oxigen in tesuturile periferice
-efect reologic-creste deformabilitatea eritrocitelor si consecutiv capacitatea acestora de a patrunde in capilare unde in mod normal nu mai ajungeau. Datorita acestui fapt tesutul periferic primeste o cantitate mai mare de oxigen avand capacitatea de a metaboliza aerob, adica a produce apa, bioxid de carbon si energie (stocata sub forma de ATP) din glucoza in detrimental metabolismului anerob care produce acid lactic din glucoza si mult mai putina energie. Metabolismul anaerob este caracteristica principala a celulei tumorale. Avand nevoie de o cantitate uriasa de energie pentru a se multiplica foarte rapid aceasta este nevoita sa metabolizeze glucoza anaerob generand aciditate tisulara si implicit inflamatie cronica.
-reduce insulinorezistenta, scade nivelele de trigliceride, LDL colesterol, cholesterol total si creste nivelul de HDL cholesterol
-scade vascozitatea sangelui. Se stie ca persoanele care sufera de cancer au o vascozitate sangvina (VSH) mult peste normal
-reduce nivelul proteinelor de faza acuta (VSH, fibrinogen, Proteina C reactiva)-markeri ai inflamatiei cronice asociate prin cresterea raspunsului antioxidant endogen
-creste eliberarea de oxid nitric NO cu efect vasodilatator aducand in tesuturile periferice mai mult oxigen si stimuland drenarea metabolitilor toxici. Efectul de hiperoxigenare al ozonoterapiei se mentin aproximativ 48 de ore dupa administrarea terapiei.
-prin oxigenarea crescuta la nivel tumoral sunt inhibati factorii angiogenetici-adica de formare de noi vase de sange pentru a aduce substante nutritive necesare hranirii celulelor tumorale-efect de inhibare a dezvoltarii volumului tumoral
-apa oxigenata H2O2 produsa prin contactul dintre molecula de ozon si lichidele biologice are efect toxic tumoral similar celui obtinut prin administrarea IV a vitaminei C in doze mari
-scade agresivitatea tumorii facand-o mai susceptibila la radioterapie, chimioterapie sau imunoterapie
-schimba pH-ul celular din acid in bazic- celulele canceroase se dezvolta in mediu acid, prin acest mecanism fiind impiedicata metastazarea celulara
-moduleaza imunitatea celulara, fiind cunoscut faptul ca neoplazia apare in cazul epuizarii mecanismelor celulare imunologice.
-creste activitatea limfocitelor T helper si a celulelor natural killer-acestea din urma fiind principalele responsabile pentru fagocitarea celulelor tumorale
-determina eliberarea de Interferon-? cu efect antitumoral (citostatic, antiviral ?i antiproliferativ), dovedit pentru o serie de neoplazii precum: hepatic, renal, colon, stomac, esofag, ovar, plaman si fara efectele secundare ale interferonului exogen
-eliberarea de factor de necroza tumorala TNF-? (cu efect apoptotic-de declansare a mortii celulare programate pentru celulele tumorale),
-eliberarea de IL-2, o citokin? elaborat? de c?tre limfocitele T-helper, care ac?ioneaz? prin stimularea mecanismului de ac?iune a celulelor antitumorale (macrofage, limfocite T, limfocite B, neutrofile.
-eliberarea de IL-6 o citokin? care intervine în faza terminal? a procesului de maturare a limfocitelor B, elaborându-se astfel anticorpii
