Durerile lombare sunt una din cele mai raspandite situatii pentru care pacientul se adreseaza la medic. Se estimeaza, astfel, ca in Statele Unite aproximativ 80% din populatie acuza dureri lombare la un anumit moment pe parcursul vietii si probabil ca datele sunt similare si pentru spatiul european si inclusiv si pentru tara noastra.

În ceea ce priveste populatia activa, circa 20% acuza simptome în fiecare an. În Statele Unite bolile coloanei vertebrale sunt cauza cea mai frecventa de dizabilitate la persoane sub 45 de ani. Ceea ce este cel mai surprinzator însa, ramân costurile medicale directe si indirecte corelate cu durerea lombara joasa cuprinse între 20-100 miliarde de dolari anual numai în Statele Unite, de 2-3 ori mai mari decât cele alocate îngrijrii pacientilor afectati de maladii cardiovasculare. Date exacte cu privire la situatia din România, nu se cunosc, din pacate, dar acestea nu pot fi foarte diferite de cele din SUA.

Hernia discurilor intervertebrale
Rolul discurilor intervertebrale este de a absorbi energia provenita din socurile transmise corpurilor intervertebrale cu scopul de a le proteja.

Fiecare disc are o parte periferica, inelul fibros si o parte centrala, nucleul pulpos care poate hernia prin pierderea integritatii inelului fibros.

Herniile de disc sunt cauza cea mai comuna a durerilor lombare asociate cu o anormalitate structurala definita. Tratamentele cele mai raspândite pentru hernia de disc includ interventia chirurgicala cu eliminarea fragmentului, injectii epidurale cu steroizi si administrarea de antiinflamatorii nesteroidiene.

Terapia conservativa
Pacientii la care terapia conservativa nu a avut rezultate satisfacatoare sunt îndrumati catre chirurgie considerând ca o atitudine nechirurgicala nu ar fi de folos. Date recente sugereaza faptul ca extinderea terapiei conservative (uneori pâna la 4 ani) ar putea sa aiba rezultate la fel de bune ca si chirurgia, mai ales ca în numeroase cazuri apare recidiva dupa interventia chirurgicala.

Tratamentul cu ozon
În ultimii 10 ani s-a observat o crestere a interesului pentru tratamente alternative  chirurgiei. Tratamentul cu ozon medical (amestec de O2/O3) a cunoscut o raspândire destul de larga în Europa. Ozonul medical este folosit pe scara larga în Europa de mai bine de 40 de ani si este luat în considerare ca o varianta de tratament pentru herniile discale si alte tipuri de dureri lombare joase.

Folosirea ozonului medical în tratarea herniilor de disc dateaza din 1983 iar cazurile atent selectate beneficiaza de o rata de vindecare de 95%. Mai mult decât atât, în 80% din cazurile cu remisiune clinica exista si un corespondent CT sau RMN care probeaza vindecarea leziunii.

Metoda are la baza administrarea unui amestec O2-O3 repetat timp de 8-14 sedinte în musculatura paravertebrala si în vecinatatea fragmentului herniat. Injectia este bine tolerata si în general nedureroasa, cu exceptia unei dureri localizate de durata scurta.

Mecanismele de actiune ale ozonului
Desi mecanismul exact nu este complet înteles exista o serie de proprietati ale ozonului medical care ne ofera o imagine asupra modului de actiune.

-numeroase studii au incriminat inflamatia la nivelul fragmentului discal ca fiind unul din mecanismele lombosciaticii. Ozonul actioneaza asupra cascadei inflamatorii prin inhibarea degradarii acidului arahidonic în prostaglandine. Astfel, prin reducerea cantitatii de compusi proinflamatori rezulta si o reducere a durerii.

-o alta ipoteza se bazeaza pe faptul ca circulatia din zona herniata este compromisa, fluxul arterial si venos fiind astfel diminuat. Combinatia acestor factori poate genera o hipoxemie serioasa. Acesti factori contribuie, la rândul lor, la aparitia durerii. Radacinile nervoase si în special cele senzitive sunt sensibile la anoxie. Prin aplicarea ozonului în zona ischemiata se produce hiperoxigenarea acesteia cu reducerea consecutiva a durerii. Efectul direct este difuzia oxigenului în zona cu cresterea 2,3 difosfogliceratului care are drept consecinta eliberarea oxigenului de catre hemoglobina. Rezultatul final este cresterea cantitatii de oxigen de la nivelul zonei herniate si reducere anoxiei.

-un alt mecanism plauzibil este efectul direct al ozonului asupra fragmentul herniat. Se stie ca nucleul pulpos contine pâna la 90% apa. Ozonul are efect direct asupra moleculelor de glicozaminoglicani din structura nucleului puplos care retin apa. Prin reducerea cantitatii de apa retinuta se micsoreaza si dimensiunile fragmentului herniat.

-stimularea repararii tisulare. Fibroblastele implicate în procesul de reparare tisulara prin secretia si depunerea de colagen sunt stimulate de prezenta moleculei de ozon.

Prin adaugarea unor terapii disponibile de curand si la noi cum ar fi mezoterapia cu produse homeopate si terapie cu plasma imbogatita cu plachete rata de succes se apropie de 98%, astfel ca putini dintre pacientii nostri mai ajung la interventie chirurgicala.