Afectiuni articulare degenerative-artrozele
Artrozele sunt artropatii cronice, de natura degenerativa, lent progresive, legate in ansamblu de uzura si imbatranire articulara prematura. Durerile, redorile si uneori deformarile articulare sunt expresia clinica a leziunilor care intersecteaza mai cu seama cartilajul, osul subcondral precum si zona de insertie sinovio-capsulara.
Leziunile cartilaginoase de tip destructiv rezulta in principal din dezechilibrul dintre importanta solicitarilor mecanice ce se exercita in articulatie si posibilitatile foarte limitate de refacere ale tesutului cartilaginos. De fapt, artroza reprezinta raspunsul pe care organismul modificat il da factorilor mecanici.
Tulburarile hormonale, metabolice, vasculare si nervoase modifica pe de o parte calitatile mecanice ale tesutului conjunctiv, iar pe de alta parte, prin efectul lor asupra nutritiei, tonicitatii musculare si asupra terminatiilor nervoase, intervin si in decursul bolii.
Clinic, artroza se traduce mult timp, mai ales in faza de preartroza, prin simptomatologie aproape numai disfunctionala, respectiv prin oboseala dureroasa ce afecteaza mai ales regiunea lombara, baza cefii, genunchii, picioarele si care este asociata frecvent cu o componenta tendinoasa algica precum si cu o reactie neuropsihica particulara (labilitate psihoemotionala si vegetativa, uneori tendinta depresiva).
O importanta deosebita in aparitia starilor de preartroza sau artroza in faza precoce, functionala, o au deficientele legate de hipotoniile si hiperlaxitatile musculo-ligamentare, devierile si deformarile de statica si postura la nivelul trunchiului si articulatiilor membrelor inferioare, dizarmonia sinergiilor musculare si a stereotipurilor de miscare, obezitatea medie din perioada copilariei, adolescentei si a adultului tanar.
Localizarile principale ale artrozelor permit clasificarea lor in cervicartroza, dorsartroza, lombartroza, coxartroza, gonartroza (la nivelul genunchiului), artrozele mainilor si ale picioarelor.
Printre factorii terapeutici naturali in reumatismul degenerativ, un loc important il ocupa si namolul terapeutic, prin efecte termice, mecanice, chimice si psihologice.
Obiectivele peloidoterapiei sunt combaterea devierilor, restabilirea armoniei sinergiilor musculare, combaterea starilor de tensiune psiho-nervoasa, prevenirea si combaterea tendintelor la supraincarcare ponderala, tonifiere generala si circulatorie.

Sechele postraumatice
Sechele pot lasa traumatismele tururor regiunilor anatomice. Pe baza clasificarii obisnuite se vorbeste de traumatisme cranio-cerebrale, toracice, abdominale, ale membrelor si coloanei.
Dintre urmarile traumatismelor asupra tegumentului si tesutului conjunctiv subcutanat, pun problema unei terapii fizicale edemul, plaga grefata – nu mai devreme de 4 saptamani de la grefa, cicatricea hipertrofica si atrofica, cicatricea hipercroma.
Tipologia sechelei musculare posttraumatice vizeaza ruptura musculara, atrofia sau hipotrofia musculara, retracturile si contracturile musculare. Toate acestea beneficiaza de efectele vasculare si de ameliorare a elasticitatii.
Instabilitatea articulara, artroza posttraumatica, artroplastiile sunt sechele articulare posttraumatice, mai putin cele septice, cele cu fracturi neconsolidate, cu corpi straini intraarticulari sunt tratabile prin peloidoterapie.
Interesarea osului in procesul traumatic determina un grad crescut de gravitate si o asistenta ortopedica de specialitate. In aceste cazuri, peloidoterapia este contraindicata.
Sunt total contraindicate cazurile de infectie osoasa, fracturile fara tendinta de consolidare, fracturile pe os patologic. Sechele pot lasa traumatismele tururor regiunilor anatomice. Pe baza clasificarii obisnuite se vorbeste de traumatisme cranio-cerebrale, toracice, abdominale, ale membrelor si coloanei.
Dintre urmarile traumatismelor asupra tegumentului si tesutului conjunctiv subcutanat, pun problema unei terapii fizicale edemul, plaga grefata – nu mai devreme de 4 saptamani de la grefa, cicatricea hipertrofica si atrofica, cicatricea hipercroma.
Tipologia sechelei musculare posttraumatice vizeaza ruptura musculara, atrofia sau hipotrofia musculara, retracturile si contracturile musculare. Toate acestea beneficiaza de efectele vasculare si de ameliorare a elasticitatii.
Instabilitatea articulara, artroza posttraumatica, artroplastiile sunt sechele articulare posttraumatice, mai putin cele septice, cele cu fracturi neconsolidate, cu corpi straini intraarticulari sunt tratabile prin peloidoterapie.
Interesarea osului in procesul traumatic determina un grad crescut de gravitate si o asistenta ortopedica de specialitate. In aceste cazuri, peloidoterapia este contraindicata.
Sunt total contraindicate cazurile de infectie osoasa, fracturile fara tendinta de consolidare, fracturile pe os patologic.

Sursa: Namolul terapeutic / Constantin Munteanu – Bucuresti : Editura Balnear?, 2012