neurologie – Dr. Ramona-Elena Constantinescu – Neurologie si Ozonoterapie Vitan

Vitaminele si functiilor lor biochimice

Ramona Constantinescu — Sun, 09 Jul 2017 21:32:52 +0000

Vitaminele sunt substante organice necesare organismului uman in cantitati mici pentru a mentine in bune conditiuni functiile metabolice. Clasificarea obisnuita le imparte in doua mari familii: liposolubile (vitaminele A, D, E, K) si hidrosolubile (vitamina C si complexul de vitamine B). Din punct de vedere functional se prefera sa fie clasifica in functie de activitatea lor, in principal in:

1-COENZIME si COFACTORI (vitaminele C, K, biotina si complexul B).

2-Cu EFECT HORMONAL STEROIDIAN (vitaminele A, D).

3-Cu ACTIUNE ANTIOXIDANTA (vitaminele C, E si bioflavoidele).

1-Coenzimele si cofactorii

in calitate de cofactori si coenzime, functiile vitaminice sunt mult specifice si fundamentale pentru a conferi schimbarile biochimice necesare ale substraturilor. Tabelul evidentiaza principalele mecanisme.

Vitamina B1 (tiamina)

Este o molecula compusa dintr-un metil legat la o pirimidina si la un inel tiazolic. Ea este implicata in transferul de grupari aldehidice. Din cauza acestei caracteristici, ea participa la diferite reactii enzimatice fundamentale pentru a produce energie, reactii care implica decarboxilari si transchetolari.

Aceasta vitamina prezenta inclusiv functii nonenzimatice, ca modularea canalelor ionilor de clor la nivelul sistemului nervos central

Ea furnizeaza energia pentru calea suntului hexozomonofosfatilor.

Vitamina B2 (Riboflavina)

Vitamina B2 este o izoallosazina care poate fi usor distrusa de substante foarte alcaline si de catre lumina. Coenzimele active derivate din ea sunt Flavin mononucleotidul (FMN) si Flavin adenindinucleotide (FAD).

Functia principala a riboflavinei este aceea de precursor al coenzimelor FMN si FAD care catalizeaza reactiile de oxido-reducere si transfer al hidrogenului. Vitamina B2 este fundamentala pentru:

1. Productia de energie, in calitate de FAD, in interiorul lantului respirator.

2.Catabolismul medicamentelor si toxinelor prin intermediul enzimelor Citocromului P450.

3. Metabolismul lipidic.

4. Actiune antioxidanta in calitate de cofactor in regenerarea glutationului.

Vitamina B3 (Niacina)

Se considera drept vitamina B3 doua structuri moleculare care sunt acidul nicotinic (sau piridoxin-3-carboxilat) si derivatul sau amidic nicotinamida.

Triptofanul este precursorul sau, in timp ce enzimele NAD (nicotin-adenin-dinucleotidul) si NADP (nicotin-adenin-dinucleotid fosfatul) nunt principalele forme active.

Organismul uman foloseste NAD ca acceptor de electroni sau ca donor de hidrogen in multe reactii redox. Aceasta vitamina este implicata, de asemenea, in reactii de dehidrogenare, precum in conversia acidului alfaketoglutaric in succinat.

Vitamina B5 (Acidul pantotenic)

Este un acid care se obtine din combinatia dintre beta-alanina si acid pantotenic. Forma sa activa principala este Coenzima A (CoA). Din acest motiv este implicat in numeroase functii biochimice. Printre acesta amintim sinteza unei serii de aminoacizi, hormoni steroidieni, vitamina D, acizi grasi, sfingolipide si inelul porfirinic ce intra in structura hemoglobinei din eritrocite.

Alte functii sunt: oxidarea acizilor grasi, acetilarea colinei si diverse faze ale metabolismului proteinelor si carbohidratilor.

Vitamina B6 (Piridoxina)

Exista trei forme principale ale vitaminei: Piridoxina (PN), Piridoxalul (PL) si Piridoxamina (PM). Formele coenzimatice active sunt PMP (Piridoxamina-5-fosfat) si PLP (Piridoxal-5-fosfat).

Aceasta substanta nutritiva este implicata in circa o suta de reactii enzimatice. Reactiile enzimatice sunt atat de multe si vitamina este atat de importanta pentru productia si modularea unui numar atat de mare de compusi, astfe incat este necesar sa fie evaluat statusul vitaminei B6 de fiecare data cand se suspecteaza un dezechilibru nutritional in anamneza unui pacient.

Vitamina B6 scoate gruparile sulfurice din aminoacizi, ajuta la transferul gruparilor aminice de la un aminoacid la altul si participa, alaturi de acidul folic, la metilarea colinei, serinei, metioninei si homocisteinei. Rolul vitaminei B6 in reactiile de decarboxilare o face sa fie fundamentala in conversia triptofanului in serotonina. Chiar si conversia aminoacidului la niacina este B6-dependenta. Riboflavina si magneziul sunt necesare pentru a transforma piridoxina in piridoxal-5-fosfat. PLP-ul joaca un rol important in productia de glucoza prin procesul de gluconeogeneza; moduleaza activitatea hormonilor steroidieni legandu-se de receptorii lor.

Vitamina B12 (Cianocobalamina)

Termenul de vitamina B12 este folosit, din punct de vedere chimic, pentru a descrie molecula denumita cianocobalamina. Activitatea coenzimatica activa este indeplinita de catre Metilcobalamina si de catre 5-dezoxianenoxil-cobalamina (coenzima B12). Aceata vitamina este folosita de toate celulele care sintetizeaza ADN pentru a facilita metabolismul ciclului acidului folic. Este considerata, pentru rolul sau primar, un donator de grupari metil. Din acest motiv ea este fundamentala pentru sistemul hematopoietic.

Vitamina B12 joaca un rol important in functionarea sistemului nervos. Celulele gliale au tendinta de a duce lipsa de vitamina B12. in acest caz se confirma in interiorul lor o productie crescuta de homocisteina cu consecinte neurotoxice.

Acidul folic

Folatul este numele dat unei serii de compusi care prezinta o structura chimica comuna denumita pteroilglutamat. Molecula cunoscuta ca 5-metiltetraidrofolat este compusul cel mai raspandit din aceasta familie desi nu foarte usor asimilat la nivel celular, fiind necesar intai sa fie metilat de enzima metiltrasferaza B12-dependenta.

Aceste molecule sunt donatoare de carbon si metil. Pot fi pe langa aceasta chiar si acceptoare de carbon. Chiar si sinteza cisteinei din metionina este folat-dependenta, si deci acidul folice este fundamental pentru sinteza de tripeptid glutation.

Biotina

Biotina prezinta o structura biciclica si, desi exista opt izomeri, doar D-biotina este activa din punct de vedere enzimatic. Chiar daca face parte din complexul B si este activa in numeroase reactii enzimatice, biotina este prea putin luata in considerare de catre medici. Ea este fundamentala pentru diferite sisteme enzimatice legate de procesele de carboxilare, precum piruvat carboxilaza (productie energetica) si acetil CoA carboxilaza (donator de acetati in sinteza acizilor grasi). O carenta de biotina poate genera o acumulare de acid lactic in interiorul sistemului nervos central si sa cauzeze o insuficienta functionare a piruvat carboxilazei cu dezvoltarea de siptome, ca hipotonia, ataxia, ictusul.

Biotina este implicata si in sinteza folacinului (acidului folic).

Vitamina C

Ascorbatul se prezinta sub trei forme principale: acidul ascorbic, semidehidroascorbatul si dehidroascorbatul. Acidul ascorbic este forma redusa. Fiind in masura sa piarda foarte usor un electron, vitamina C este un bun donor de electroni, motiv pentru care reduce numerosi agenti oxidanti din organismul uman.

Actioneaza ca substrat sau cosubstrat pentru opt enzime diferite implicate in sinteza colagenului, carnitinei, catecolaminelor, amidarii peptidice si in metabolismul tirozinei.

In sinteza de colagen vitamina C este necesara pentru productia hidroxiprolinei din prolina; ca antioxidant ascorbatul reduce radicalii hidroxilici, superoxid, hipoclorit si alte specii reactive ale oxigenului. Acidul ascorbic regenereaza vitamina E dandu-i un proton radicalului tocoferil.

2-Efectul hormonal steroidian

efectul similar hormonului steroidian al vitaminelor este de tip direct in ceea ce priveste esprimarea genetica gratie receptorilor hormonali specifici. Efectul variaza in functie de tipul celular, de stadiul de dezvoltare, de interactiunile cu alte cai de semnalizare celulara si de tipul de receptor.

Vitamina A

Vitamina A este o substanta nutritiva liposolubila denumita din punct de vedere chimic trans-retinol. Din aceeasi familie fac parte aldehidele retinale si acidul retinoic. Carotenoizii sunt un alt grup, totdeauna apartinand aceleasi familii. Dintre ei, doar beta-carotenul, alfa-carotenul si gamma-carotenul prezinta activitate analoaga vitaminei A.

Functiile de baza ale vitaminei A sunt asociate vazului, functiei imunitare, dezvoltarii osoase, diferentierii celulare, cresterii si reproducerii. Vitamina este necesara pentru detoxificarea PBC si dioxinei.

Vitamina D

Cunoscuta si sub denumirea de calciferol, vitamina D este un secosteroid, si in zilele noastre, pentru actiunea sa, se considera ca este mai mult un hormon decat o vitamina. Forma activa este calcitriolul sau 1,25 dihidrocolecalciferol.

Multe tesuturi poseda receptori pentru acesta vitamina-hormon.

Functia principala este de reglare a absorbitiei intestinale a calciului si fosforului; reglare a calciului prin intermediul paratiroidelor si stimularea mineralizarii celulelor osoase, deoarece vitamina D joaca rol de carrier de membrana pentru calciu la nivel osteoclastic si osteoblastic.

Vitamina K

Termenul de vitamina K descrie o serie de compusi care prezinta comun un inel 1,4-naptochinonico.

Vitamina K1 (filochinona) este o forma care se gaseste in diverse vegetale; vitamina K2 (menachinona) este in schimb o forma sintetizata de catre bacterii, dar se poate gasi si in produse de origine animala. Vitamina K3 (menadiona) este o forma sintetica, si trebuie sa fie alchilata pentru a fi utilizata de catre organismul uman. Functia principala a vitaminei K este implicarea ei in producerea a patru factori ai coagularii: factorul III (protrombina), factorul VII, factorii IX si X. ea este necesara si pentru carboxilarea protrombinei care anuleaza formarea situsurilor de legare ale calciului in procesul de coagulare. Cumadina si heparina sunt antagonistii biochimici ai vitaminei K.

3-Actiunea antioxidanta

unele vitamine actioneaza in calitate de antioxidanti pentru ca sunt capabile sa se lege de radicalii liberi si sa-i faca mai putin periculosi, chiar sa-i neutralizeze, gratie unui complex “joc de echipa”.

Principalele vitamine antioxidante sunt vitamina C, carotenoizii si vitamina E. primele au fost deja descrise mai sus. Urmeaza descrierea celei de a treia.

Vitamina E

Vitamina E reprezinta numele generic dat unui grup de opt izomeri; patru dintre ei sunt cunoscuti ca tocoferoli (alfa, beta, gamma si delta care prezinta o catena laterala saturata); ceilalti patru izomeri sunt in schimb cunoscuti ca tocotrienoli. Sunt din punct de vedere structural asemanatori, in afara de catena laterala, care este nesaturata. Si ei sunt clasificati ca alfa, beta, gamma si delta. Alfa-tocoferolul este izomerul cel mai bioactiv.

Functia principala a vitaminei E este aceea de a preveni oxidarea acizilor grasi nesaturati, componenti ai fosfolipidelor de membrana. Celulele cu un continut ridicat de acizi grasi polinesaturati au nevoie de un nivel ridicat de vitamina E si sunt in mod particular mai sensibili la stresul oxidativ. Chiar si fagocitele au rezerve marcate de vitamina E pentru a se proteja de autooxidare.

Vitamina E este importanta si prin calitatea de protectoare a vitaminei A. vitamina C, este, in schimb in masura sa regenereze radicalul tocoferoxilic reechilibrand statusul antioxidant al vitaminei E.

Nonvitamine si rolul lor

Betaina Transfera grupari metil

Acid lipoic Decarboxilarea oxidativa a alfaceto acizilor asociati cu enzime

Colina Donor de metil; componenta a fosfolipidelor si substrat pentru sinteza acetilcolinei

Inozitolul Componenta a fosfolipidelor si mesager secund

Carnitina Carrier pentru transportul acizilor grasi si ai gruparilor acetil in mitocondrii

Televizor, pastile si o lume nebuna…

Ramona Constantinescu — Sun, 25 Jun 2017 16:43:49 +0000

Am copilarit fara televizor. Exista unul in casa, dar era in camera parintilor. Si oricum pe vremea aceea nu erau emisiuni decat foarte putine. Tot ce imi amintesc de la televizor este programul de Revelion, concertele lui Angela Similea si Telenciclopedia. De desene animate nu-mi aduc aminte, decat de cele care au aparut la ceva ani dupa Revolutie: Candy, Sandy Belle, dar eu deja aveam 12-13 ani. Si oricum la varsta aceea deja treceam a 4-a oara prin Ciresarii asa ca nu m-au interesat nespus de mult. In caminul studentesc nu exista tv si chiar dc ar fi fost nu exista cablu si nu ne-am fi putut uita oricum, fiind multi in camera. Mai bine, pentru ca am socializat intr-un mod in care nu stiu cati tineri din ziua de azi o fac. Maximum de gadget era sa joci “sarpe” pe un Nokia vechi sau mai spre finalul facultatii, ceva MIRC pe un calculator care mergea prost si pe care il foloseau vreo 20 de caministi.

Primul tv al meu si doar al meu l-am avut in jurul varstei de 25 de ani, cand deja eram atat de obisnuita fara tv ani la randul,incat nu-l deschideam cu saptamanile si oricum uitam mereu sa mi platesc cablul tv. Nu am pierdut nimic, am castigat doar un timp imens in care am citit cat am putut de mult, facand performanta in studiu si in meseria care mi-a fost draga de cand ma stiu. Singura pierdere, dc o pot denumi asa, consta in faptul ca pe masura ce a trecut timpul fara televizor, mi-a fost din ce in ce mai greu sa urmaresc vreun film, daca tangential ajungeam, in context social de a privi alaturi de cineva cate un film, in special filmele care au imagini care se deruleaza foarte repede. De exemplu “Fast and Furious” ma face sa am greata si ameteli dupa primele secvente.

Primul smart tv mi l-am cumparat la 32 de ani si asta mai mult pentru copil, traind cu impresia ca daca s-ar uita la desene pe un ecran mai mare, mai degraba decat pe o tableta, nu i-ar fi afectati ochii. Din start a fost o greseala. Din bebelusul linistit care nu plangea mai deloc, a devenit un copilas agitat, incapabil sa se mai poata concentra sa-i citesc o poveste, hiperkinetic si desi limba romana nu o vorbea si nici nu o vorbeste bine, pronunta perfect fraze intregi din reclame: “Stii mami ACC e bun pt tusea productiva” si altele de genul. Desenele animate parca-l drogau. Era capabil sa se uite ore intregi la desene, dar nu mai avea rabdare sa execute un desen colorat simplu sau sa ii citesc pana la capat o poveste de 2 pagini. Apoegul a survenit intr-o zi la teatru, cand mi-a spus cu candoarea varstei de 4 ani, “mami sa ne uitam la desene”. Fara sa mai faca diferenta ca actorii sunt oameni in realitate. Am ajuns acasa tulburarata si am analizat foarte mult comportamentul sau legat de tv sau tableta. Dc incepeau reclamele, privea ca si drogat reclama, repetand mecanic absolut tot ce auzea. Parca era hipnotizat. Motiv pentru care am trecut la un gest radical si am sistat cablul tv si orice acces la telefon, tableta sau alt gadget.

In doar 3 saptamani copilul a ajuns la o focusare foarte mare cand venea vorba de citit carti pentru copii, a invatat pe dinafara povestile, pasaje intregi, si-a imbogatiti limbajul cu multe cuvinte si a corectat mult din dislalia, care de altfel este extreme de frecventa in generatia lor. (minim 6-7 colegi de gradinita fac logopedie si multe prietene care au copii de varsta copilului meu se plang de aceeasi problema si platesc sedinte de logopedie). Dislalie, adica incapacitatea de a pronunta corect, dupa 4 ani, sunete gen s, sh, t, tz, r, l. Este atent la activitati, este calm, este cooperant, este empatic si linistit. Iar eu incep sa imi pun vesnica intrebare: oare chiar exista copii hiperkinetici? Oare chiar exista boala ADHD sau este un produs voit al societatii bolnave in care traim?

Acest articol nu se doreste un sfat, nu vreau sa-l transform intr-o alta teorie a conspiratiei mondiale. Doar va impartasesc povestea mea persoanala. Si trag concluzii ferme ca nivelul la care a ajuns societatea noastra, pe langa partile pozitive care compun evolutia, comporta numeroase negative, care pot duce la deteriorarea agresiva a starii de sanatate si a starii mentale, atat a celor de o anumita varsta, cat mai ales a generatiilor tinere in formare.

Suntem absolut epuiati si stresati. Televizorul ne face rau si ne genereza un stres la nivelul sistemului nervos pe care nici nu vi–l imaginati. Impactul oferit de imaginile care se deruleaza rapid, impreuna cu tot felul de mesaje subliminale provoaca depresie, surescitare, nevroza si incapacitatea organismului de a se relaxa. Televizorul este in acelasi timp si sursa ideala prin care oamenii sunt mega manipulati si li se impun false nevoi, pentru interesele financiare ce deservesc marile corporatii. Sunt manipulati sa devina consumatori, prin reclame continue si sa tinda la un nivel de trai pe cat de scump, pe atat de inutil. Sa isi impuna standarde personale aproape imposibil de atins, care presupun a face o mie de lucruri simultan, intr-un interval de timp care testeaza niste limite pe care nici nu ar trebui sa vrem sa ni le atingem.

Chiar azi am auzit un sfat, cum ca daca nu ai timp sa inveti o limba straina, poti in timpul somnului, sa lasi un cd sa mearga si creierul va percepe mesajul subliminal si chiar te poti trezi ca inveti in somn lucruri noi. Poate ca este adevarat, dar pentru ce sa faci asta? Somnul este dat pentru a te odihni. Este fix un shut down al sistemului nervos constient.

Pentru ce sa faci atatea lucruri in acelasi timp? Pentru ce performante? Pt a ajunge la 50 de ani cu accident vascular, diabet de stres, infarct, depreise severa, nevroza, dezechilibre hormonale severe? Traim intr-o socitate nebuna, in care nici somnul nu mai e somn, sau copilaria copilarie. Copilul trebuie sa aiba performante inca din burta mamei si pana la varsta de 4 ani ar trebui deja sa aiba absolvit un curs de dezvoltare emotionala si intelectuala, dans, karate, engleza si pictura. Cat mai mult. Cat mai repede. Continuu dc se poate, inclusiv in somn, ca nu cumva sa pierzi timpul. Somnul este un lux. L-am limitat la maxim, ba chiar unii fac exercitii din a dormi putin si a avea mega performante. A nu face nimic e un lux. Copilaria in care nu faci nimic, nu inveti nimic, pur si simplu bati o minge in maidan, este deja o utopie, tine de trecut. Parintii ajung bezmetici la 6-7 seara de la serviciu, in timp ce fac cumparaturile vorbesc la telefon despre termenul limita de a preda vreo lucrare la serviciu, si la coada la Auchan trimit mailuri pe smart-phone. Fug repede cu copiii la cursul in care acestia sunt invatati sa atinga performanta de a sta intr-un picior, sau de a vorbi 8 limbi straine in acelasi timp si la final adorm epuizati, dar doar dupa ce isi iau hapul de somn, de relaxare, de depresie si de durere de cap, de hipertensiune, de diabet, de colesterol, un colebil dupa masa pentru ca a indraznit carnat in loc de varza, suplimentul alimentar pentru diverse afectiuni mai mult sau mai putin inchipuite, hapul pentru performanta sexuala, branca ursului pentru stimularea fertilitatii, antispasticul pentru gazele din colon, hapul pentru a curata colonul de toxine, pastila anticonceptioala plus cele 3 pastile care contracareaza efectul pastilei anticonceptionale, una pentru parul care pica, una pentru apa retinuta si una asa…just in case, ceva asa intre antioxidant si antidepresiv, ceva ca sa imbunatatim performantele de orice fel, anti-aging si rejuvenant.

Sa nu uitam, dupa ce isi inghit hapurile, adorm greu cu tv-ul deschis, ca asa s-au obsinuit. Cearcanele devin din gri negre si ficatul incepe sa intepe sub coasta dreapta. Asta nu ar fi o prb, ca deja la farmacie suplimentele pentru ficat se dau gratis dc reteta depaseste o anumit suma de bani. Mie mi s-a oferit silimarina si pt ca m-am dus sa-mi cumpar bixtonim pentru nas. De altfel mi s-a oferit gratis, iar farmacista mi-a spus zambind ca nu mi-ar strica o cura, chiar dc nu am nimic, niciun simptom. Aveam doar nasul infundat de o banala raceala, dar acesta e doar un detaliu nesemnificativ.

Oameni buni, eu nu va spun ce aveti de facut. Fiecare isi face viata cum simte ca ii este bine. Eu deja mi-am facut alegerile de viata. Si chiar dc voi fi aratata cu degetul, eu nu voi avea tv in casa, voi continua sa ma culc o data cu inserarea si voi prefera sa-mi petrec o ora seara ascultand o slujba la biserica sau plimbandu-ma in parc, sau jucandu-ma cu copilul sau nefacand nimic. Absolut nimic. Nu trebuie sa am performanta in ceva, nu trebuie nimic. Dorm intr-un singur pat si mananc la o singura masa. O “chilie” imi ajunge. Caci adevaratele performante sunt doar in suflet, urcand catre Dumnezeu, cu pasi inceti si siguri. Si adevaratele bucurii sunt legaturile frumoase intre oameni frumosi, simpli, fericiti si care inteleg ca avem in primul rand datorii catre noi, una din ele fiind dreptul/datoria de a nu face nimic, de a ne permite sa fim simpli in alegeri, simpli in nevoi, dar bogati in suflet. Nu va fie teama ca veti fi judecati drept goi sau saraci sau lipsiti de ambitie, faceti lucrurile in viata de placere si atat cat se poate. Caci viata ne-a fost data sa o traim.

Dr. Ramona Constantinescu

Beneficiile frigului si a temperaturii ambientale mai scazute

Ramona Constantinescu — Sun, 25 Jun 2017 16:38:30 +0000

In Romania exista obieceiul ca temperatura ambientala in casa, produsa artificial pe timpul iernii, sa fie una mai ridicata decat in tarile vestice si nordice. In casele romanilor, in medie, temperatura ambientala variaza intre 22-25 de grade, cu o medie de 24 de grade. In special persoanele sedentare simt nevoia de o temperatura ambientala mai crescuta.

Dat fiind faptul ca inca din copilarie se creaza obieceiul (vicios) de a locui iarna la o temperatura de aproximativ 22-23 de grade, este foarte greu la varsta adulta sa ne modificam acest obicei.

Numeroase studii arata ca temperatura ambientala (in special cea din timpul somnului) sub 18 grade sau peste 24, creste riscul de moarte subita sau de boli cardiovasculare, mai ales in sensul accentuarii puseelor de hipertensiune la cei ce sufera de aceasta boala. De asemenea starile virale sunt potentate de temperatura ambientala crescuta si vindecarea este mai rapida si mai facila la o temperatura ambientala mai scazuta.

Intr-un studiu efectuat pe veverite si sobolani, s-a masurat nivelul enzimelor antioxidante (superoxid dismutaza, catalaza, glutation peroxidaza, glutation reductaza si glutatios S transferaza) precum si a antioxidantilor cu masa moleculara mica (acidul ascorbic, vitamina E, glutationul). S-a observat ca nivelul enzimelor antioxidante era cel mai mare primavara, la o temperatura medie cuprinsa intre 15-19 grade Celsius, in timp ce nivelul antioxidantilor cu masa moleculara mica era cel mai crescut in timpul iernii la o temperatura medie de 4 grade Celsius.

S-a demonstrat ca expunerea la temperaturi mai scazute determina o crestere a superoxid dismutazei (SOD) o enzima cu rol antioxidant extrem de puternic ce ne protejeaza in mod efectiv impotriva bolilor degenerative, precum artroza, dementa, scleroza laterala amiotrofica, impotriva imbatranirii efective si lupta eficient in bolile infectioase, gripe, etc.

De asemenea s-a observat ca expunerea la temperaturi mai scazute determina o scadere spontana a nivelului glicemiei si a acizilor grasi liberi din sange, protejandu-ne astfel in mod natural impotriva diabetului si a hipercolesterolemiei, boli a caror frecventa a crescut simtitor in ultimii ani.

De aceea este de sugerat ca pe timpul iernii climatul artificial din casa sa fie unul mai rece, cu toate acestea nu sub 17,5-18 grade Celsius. Expunerea la temperaturi mai scazute trebuie sa fie una treptata pana organismul se va obisnui cu noua temperatura ambientala. Acest fenomen duce la o crestere a nivelului antioxidantilor din sange, deci a protectiei organismului impotriva virusilor si a imbatranirii, cu alte cuvinte exact ceea ce numim popular “calirea organismului”.

Obisnuirea (treptata) a organismului cu frigul, evitarea infofolirii atat a adultului cat si a copilului mic, in mod paradoxal previne numeroase boli, in special virale, cardio-vasculare si chiar si obezitatea.

Este de sugerat ca si pe timpul iernii, mai ales cand temperaturile nu scad cu mult sub 0 grade, sa petrecem cat mai mult timp afara, nu foarte infofoliti si sa revenim intr-o temperatura ambientala, care ideal ar fi sa fie intre 18-20 de grade.

Dr. Ramona Constantinescu

Polineuropatia

Ramona Constantinescu — Sun, 25 Jun 2017 16:31:13 +0000

Furnicaturi, amorteli, dureri la nivelul membrelor? Posibil sa suferiti de neuropatie!

Neuropatia reprezinta alterarea fibrelor nervoase de obicei in sistemul periferic. In functie de tipul de fibre nervoase afectate ea poate fi neuropatie senzoriala (afectarea fibrelor senzoriale) care se traduce prin furnicaturi, amorteli, dureri la nivelul mainilor sau picioarelor, neuropatie motorie (afecteaza fibrele motorii) si cauzeaza slabiciune la nivelul mainilor si picioarelor si neuropatie autonoma ce poate cauza hipotensiune ortostatica, tahicardie, transpiratii, tulburari de tranzit digestiv.

Ce cauzeaza neuropatia? Cel mai frecvent ea este cauzata de diabet, deficitul de vitamine din grupul B, toxinele, chimioterapia, consumul excesiv de alcool, infectii cum ar fi cu virusul Herpes, HIV, boala Lyme, traumatisme sau injurii repetate.

Cel mai frecvent neuropatia este cauzata de diabetul zaharat de tip II cu hiperglicemii necontrolate optim terapeutic la care se asociaza si dislipidemia mixta, respectiv cresterea valorilor colesterolului si a trigliceridelor din sange. In special cresterea trigliceridelor in sange se coreleaza cu reducerea densitatii fibrelor mielinizate si cu aparitia polineuropatiei. De aceea scaderea valorilor trigliceridelor din sange poate constitui un factor de protectie in aparitia PNP (polineuropatiei diabetice). Obezitatea si hipertensiunea sunt de asemenea factori de risc ce pot fi asociati cu aparitia PNP. De asemenea neuropatia poate aparea in sciatica cand avem o durere cronica lombara sau lombosacrala care poate iradia pe traseul nervului sciatic sau in sindromul de tunel carpian.

Cum tratam neuropatia? Avand in vedere ca o cauza certa a PNP este de multe ori greu de stabilit este foarte important sa facem totul pentru a preveni aparitia ei. Este important de stiut ca PNP este o afectiune cu un potential debilitant sever care poate genera ulcere trofice, risc mare de amputatie, impotente functionale, dureri severe, instabilitate la mers, anxietate, tulburari de somn si de comportament, depresie.

La ora actuala tratamentul PNP nu este unul satisfacator. Tratamentul ar trebui sa vizeze pe de o parte reducerea /pana la disparitia simptomelor si pe de alta parte sa scada riscul de amputatii/ulceratii.

Tratamentul este unul complex, el consta de obicei din pluri-terapie. Pe de o parte trebuiesc controlati factorii de risc si pe de alta parte trebuie vizat efectul antialgic si tratamentul patogenic. Ca si tratament antialgic in principiu ne referim la antidepresive cum ar fi amitriptilina sau duloxetina sau analogi al acidului amino butyric (Gabapentin, pregabalin). Ca si tratament patogenic cel mai important este acidul alfa-lipoic, denumit si acid tioctic, vitamina B1 tiamina si mai précis derivatul sintetic numit benfotiamina, vitamina B12, vitamin B2, B6, B5 si acidul folic. La fel de importante sunt si microelementele precum zincul, seleniul, magneziul si cromul prin efectul antioxidant si preventive al PNP. In momentul actual exista pe piata farmaceutica numeroase preparate comperciale folosite in neuropatie, nu doar in neuropatia diabetica ci si in sciatalagie si in sindromul de tunel carpian. Va amintesc pe cele mai cunoscute precum: Milgamma, Thiogamma, Thiossen, Thioctacid, Alanerv , Tiolin complex, Vitalin, Vitalin plus, Neuromultivit. Este foarte important ca atunci cand aveti astfel de simptome sa va adresati medicului neurolog pentru a stabili un diagnostic corect si a va prescrie tratamentul adecvat afectiunii dumneavoastra.

Dr. Ramona Constantinescu

Neuroplasticitatea, sau despre cum se repara creierul

Ramona Constantinescu — Sun, 25 Jun 2017 16:26:00 +0000

Contrar opiniei ca sistemul nervos o data afectat de leziuni de diferite tipuri, nu are nicio sansa de a se regenera, exista numeroare studii care arata existenta unui proces de regenerare si reorganizare a sistemului nervos care permite recuperarea partiala sau totala in urma unor leziuni ce afecteaza sistemul nervos. Acest proces se numeste neuroplasticitate.

Explicat in mod simplist, acest proces este posibil datorita pe de o parte formarii de noi sinapse intre neuroni, de cresteri ale axonilor care pot stabili legaturi sinaptice cu alti neuroni, precum si a unui fenomen numit neurogeneza, care presupune formarea de noi neuroni, fenomen demostrat in ultimii ani, ca fiind posibil.

Acest fenomen de neuroplasticitate este initiat si sustinut de anumite substante produse de creier, respectiv factori de crestere neuronala, care pur si simplu induc neuroplasticitatea. Ceea ce este important de stiut este cum putem ajuta creierul in acest proces de neuroplasticitate. Cel mai important ajutor pe care il putem oferi creierului este procesul de invatare. Neuronii implicati in invatare in primul rand sunt feriti de moarte celulara si astfel se pot preveni bolile degenerative, precum Alzheimerul.

De asemenea procesul cotinuu de invatare stimuleaza formarea de noi sinapse, reconstructia hartilor neuronale si in mod direct favorizeaza neuroplasticitatea. la fel de important este somnul. Si cand spun somn, ma refer in primul rand la un somn de calitate, odihnitor si mai ales suficient. Acest lucru presupune un somn cuprins intre ore corecte. Din nefericire societatea presupune retragerea in perimetrul de odihna la ore foarte tarzii, ceea ce duce in timp la tulburari de ritm nictemeral, oboseala cronica, stres si depresie.

O odihna corecta ar presupune retragerea intr-un mediu odihnitor si relaxant la venirea serii si producerea somnului putin inainte de ora 22 seara, respectand in mod tacit biortimul planetei.

Alti factori care contibuie la neuroplasticitate sunt buna oxigenare a organismului, care ar presupune exercitii fizice regulate in aer curat (si aici ma simt nevoita sa subliniez ca apreciez ca fiind benefice exercitii cu durata cuprinsa intre 15-30 de minute pe zi, dar repetate zilnic), relaxarea sistemului nervos, reducerea timpului petrecut in fata calculatorului, smart-phonului, in special inainte de somn, evitarea ascultarii de muzica la nivel crescut de decibeli, vizionarea de imagini sau filme cu mesaj agresiv, violent sau foarte rapid, efectuarea de actiuni simultane, chiar si de cei care se lauda cu atentie distributiva, acest lucru presupune un stres pentru sistemul nervos central.

Desi nu uit sa precizez ca o dieta corecta este utila indiferent daca suferim sau nu de vreo afectiune, doresc ca subliniez ca relaxarea sistemului nervos si evitarea stresului sunt mult mai importante atat in preventia leziunilor cerebrale, precum si adjuvant in fenomenul de neuroplasticitate.

La final trebuie sa preciez existenta in industria farmaceutica, de cateva substante cu rol clar demonstrat in neuroplasticitate. Toate persoanele care au suferit accidente vasculare sau alt tip de leziuni cerebrale, sau sufera de boli neurologice degenerative, ar trebui sa se adreseze medicului neurolog pentru prescrierea unor substante cu rol important in procesul de regenerare cerebrala. Inchei acest articol atragand atentia ca exista substante care inhiba procesul de neuroplasticitate si induc inclusiv distrugerea neuronilor. Cea mai importanta substanta de acest gen este alcoolul.

Dr. Ramona Constantinescu