nou mod de trai – Dr. Ramona-Elena Constantinescu – Neurologie si Ozonoterapie Vitan https://ozonoterapeut.ro sanatate, miscare, echilibru... Sun, 25 Jun 2017 16:43:49 +0000 en-US hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.7.1 https://ozonoterapeut.ro/wp-content/uploads/2021/11/cropped-logo-69099-32x32.png nou mod de trai – Dr. Ramona-Elena Constantinescu – Neurologie si Ozonoterapie Vitan https://ozonoterapeut.ro 32 32 Televizor, pastile si o lume nebuna… https://ozonoterapeut.ro/televizor-pastile-si-o-lume-nebuna/ Sun, 25 Jun 2017 16:43:49 +0000 http://ozonoterapeut.ro/?p=907 Continue reading ]]> Am copilarit fara televizor. Exista unul in casa, dar era in camera parintilor. Si oricum pe vremea aceea nu erau emisiuni decat foarte putine. Tot ce imi amintesc de la televizor este programul de Revelion, concertele lui Angela Similea si Telenciclopedia. De desene animate nu-mi aduc aminte, decat de cele care au aparut la ceva ani dupa Revolutie: Candy, Sandy Belle, dar eu deja aveam 12-13 ani. Si oricum la varsta aceea deja treceam a 4-a oara prin Ciresarii asa ca nu m-au interesat nespus de mult. In caminul studentesc nu exista tv si chiar dc ar fi fost nu exista cablu si nu ne-am fi putut uita oricum, fiind multi in camera. Mai bine, pentru ca am socializat intr-un mod in care nu stiu cati tineri din ziua de azi o fac. Maximum de gadget era sa joci “sarpe” pe un Nokia vechi sau mai spre finalul facultatii, ceva MIRC pe un calculator care mergea prost si pe care il foloseau vreo 20 de caministi.
Primul tv al meu si doar al meu l-am avut in jurul varstei de 25 de ani, cand deja eram atat de obisnuita fara tv ani la randul,incat nu-l deschideam cu saptamanile si oricum uitam mereu sa mi platesc cablul tv. Nu am pierdut nimic, am castigat doar un timp imens in care am citit cat am putut de mult, facand performanta in studiu si in meseria care mi-a fost draga de cand ma stiu. Singura pierdere, dc o pot denumi asa, consta in faptul ca pe masura ce a trecut timpul fara televizor, mi-a fost din ce in ce mai greu sa urmaresc vreun film, daca tangential ajungeam, in context social de a privi alaturi de cineva cate un film, in special filmele care au imagini care se deruleaza foarte repede. De exemplu “Fast and Furious” ma face sa am greata si ameteli dupa primele secvente.
Primul smart tv mi l-am cumparat la 32 de ani si asta mai mult pentru copil, traind cu impresia ca daca s-ar uita la desene pe un ecran mai mare, mai degraba decat pe o tableta, nu i-ar fi afectati ochii. Din start a fost o greseala. Din bebelusul linistit care nu plangea mai deloc, a devenit un copilas agitat, incapabil sa se mai poata concentra sa-i citesc o poveste, hiperkinetic si desi limba romana nu o vorbea si nici nu o vorbeste bine, pronunta perfect fraze intregi din reclame: “Stii mami ACC e bun pt tusea productiva” si altele de genul. Desenele animate parca-l drogau. Era capabil sa se uite ore intregi la desene, dar nu mai avea rabdare sa execute un desen colorat simplu sau sa ii citesc pana la capat o poveste de 2 pagini. Apoegul a survenit intr-o zi la teatru, cand mi-a spus cu candoarea varstei de 4 ani, “mami sa ne uitam la desene”. Fara sa mai faca diferenta ca actorii sunt oameni in realitate. Am ajuns acasa tulburarata si am analizat foarte mult comportamentul sau legat de tv sau tableta. Dc incepeau reclamele, privea ca si drogat reclama, repetand mecanic absolut tot ce auzea. Parca era hipnotizat. Motiv pentru care am trecut la un gest radical si am sistat cablul tv si orice acces la telefon, tableta sau alt gadget.
In doar 3 saptamani copilul a ajuns la o focusare foarte mare cand venea vorba de citit carti pentru copii, a invatat pe dinafara povestile, pasaje intregi, si-a imbogatiti limbajul cu multe cuvinte si a corectat mult din dislalia, care de altfel este extreme de frecventa in generatia lor. (minim 6-7 colegi de gradinita fac logopedie si multe prietene care au copii de varsta copilului meu se plang de aceeasi problema si platesc sedinte de logopedie). Dislalie, adica incapacitatea de a pronunta corect, dupa 4 ani, sunete gen s, sh, t, tz, r, l. Este atent la activitati, este calm, este cooperant, este empatic si linistit. Iar eu incep sa imi pun vesnica intrebare: oare chiar exista copii hiperkinetici? Oare chiar exista boala ADHD sau este un produs voit al societatii bolnave in care traim?
Acest articol nu se doreste un sfat, nu vreau sa-l transform intr-o alta teorie a conspiratiei mondiale. Doar va impartasesc povestea mea persoanala. Si trag concluzii ferme ca nivelul la care a ajuns societatea noastra, pe langa partile pozitive care compun evolutia, comporta numeroase negative, care pot duce la deteriorarea agresiva a starii de sanatate si a starii mentale, atat a celor de o anumita varsta, cat mai ales a generatiilor tinere in formare.
Suntem absolut epuiati si stresati. Televizorul ne face rau si ne genereza un stres la nivelul sistemului nervos pe care nici nu vi–l imaginati. Impactul oferit de imaginile care se deruleaza rapid, impreuna cu tot felul de mesaje subliminale provoaca depresie, surescitare, nevroza si incapacitatea organismului de a se relaxa. Televizorul este in acelasi timp si sursa ideala prin care oamenii sunt mega manipulati si li se impun false nevoi, pentru interesele financiare ce deservesc marile corporatii. Sunt manipulati sa devina consumatori, prin reclame continue si sa tinda la un nivel de trai pe cat de scump, pe atat de inutil. Sa isi impuna standarde personale aproape imposibil de atins, care presupun a face o mie de lucruri simultan, intr-un interval de timp care testeaza niste limite pe care nici nu ar trebui sa vrem sa ni le atingem.
Chiar azi am auzit un sfat, cum ca daca nu ai timp sa inveti o limba straina, poti in timpul somnului, sa lasi un cd sa mearga si creierul va percepe mesajul subliminal si chiar te poti trezi ca inveti in somn lucruri noi. Poate ca este adevarat, dar pentru ce sa faci asta? Somnul este dat pentru a te odihni. Este fix un shut down al sistemului nervos constient.
Pentru ce sa faci atatea lucruri in acelasi timp? Pentru ce performante? Pt a ajunge la 50 de ani cu accident vascular, diabet de stres, infarct, depreise severa, nevroza, dezechilibre hormonale severe? Traim intr-o socitate nebuna, in care nici somnul nu mai e somn, sau copilaria copilarie. Copilul trebuie sa aiba performante inca din burta mamei si pana la varsta de 4 ani ar trebui deja sa aiba absolvit un curs de dezvoltare emotionala si intelectuala, dans, karate, engleza si pictura. Cat mai mult. Cat mai repede. Continuu dc se poate, inclusiv in somn, ca nu cumva sa pierzi timpul. Somnul este un lux. L-am limitat la maxim, ba chiar unii fac exercitii din a dormi putin si a avea mega performante. A nu face nimic e un lux. Copilaria in care nu faci nimic, nu inveti nimic, pur si simplu bati o minge in maidan, este deja o utopie, tine de trecut. Parintii ajung bezmetici la 6-7 seara de la serviciu, in timp ce fac cumparaturile vorbesc la telefon despre termenul limita de a preda vreo lucrare la serviciu, si la coada la Auchan trimit mailuri pe smart-phone. Fug repede cu copiii la cursul in care acestia sunt invatati sa atinga performanta de a sta intr-un picior, sau de a vorbi 8 limbi straine in acelasi timp si la final adorm epuizati, dar doar dupa ce isi iau hapul de somn, de relaxare, de depresie si de durere de cap, de hipertensiune, de diabet, de colesterol, un colebil dupa masa pentru ca a indraznit carnat in loc de varza, suplimentul alimentar pentru diverse afectiuni mai mult sau mai putin inchipuite, hapul pentru performanta sexuala, branca ursului pentru stimularea fertilitatii, antispasticul pentru gazele din colon, hapul pentru a curata colonul de toxine, pastila anticonceptioala plus cele 3 pastile care contracareaza efectul pastilei anticonceptionale, una pentru parul care pica, una pentru apa retinuta si una asa…just in case, ceva asa intre antioxidant si antidepresiv, ceva ca sa imbunatatim performantele de orice fel, anti-aging si rejuvenant.
Sa nu uitam, dupa ce isi inghit hapurile, adorm greu cu tv-ul deschis, ca asa s-au obsinuit. Cearcanele devin din gri negre si ficatul incepe sa intepe sub coasta dreapta. Asta nu ar fi o prb, ca deja la farmacie suplimentele pentru ficat se dau gratis dc reteta depaseste o anumit suma de bani. Mie mi s-a oferit silimarina si pt ca m-am dus sa-mi cumpar bixtonim pentru nas. De altfel mi s-a oferit gratis, iar farmacista mi-a spus zambind ca nu mi-ar strica o cura, chiar dc nu am nimic, niciun simptom. Aveam doar nasul infundat de o banala raceala, dar acesta e doar un detaliu nesemnificativ.
Oameni buni, eu nu va spun ce aveti de facut. Fiecare isi face viata cum simte ca ii este bine. Eu deja mi-am facut alegerile de viata. Si chiar dc voi fi aratata cu degetul, eu nu voi avea tv in casa, voi continua sa ma culc o data cu inserarea si voi prefera sa-mi petrec o ora seara ascultand o slujba la biserica sau plimbandu-ma in parc, sau jucandu-ma cu copilul sau nefacand nimic. Absolut nimic. Nu trebuie sa am performanta in ceva, nu trebuie nimic. Dorm intr-un singur pat si mananc la o singura masa. O “chilie” imi ajunge. Caci adevaratele performante sunt doar in suflet, urcand catre Dumnezeu, cu pasi inceti si siguri. Si adevaratele bucurii sunt legaturile frumoase intre oameni frumosi, simpli, fericiti si care inteleg ca avem in primul rand datorii catre noi, una din ele fiind dreptul/datoria de a nu face nimic, de a ne permite sa fim simpli in alegeri, simpli in nevoi, dar bogati in suflet. Nu va fie teama ca veti fi judecati drept goi sau saraci sau lipsiti de ambitie, faceti lucrurile in viata de placere si atat cat se poate. Caci viata ne-a fost data sa o traim.
Dr. Ramona Constantinescu
]]>