Inceputurile terapiei cu ozon s-au concretizat in mai multe tari din vestul Europei in urma cu aproximativ 20 de ani, iar practicile medicale sunt recunoscute de catre Ministerul Sanatatii din tarile respective.

In ultima perioada, in tarile dezvoltate lupta antiimbatranire a cunoscut o amploare din ce in ce mai mare. Societatile stiintifice antiageing au luat o amploare din ce in ce mai mare, iar medicii de diverse specialitati incep sa fie din ce in ce mai interesati de combaterea efectelor fenomenului imbatranirii. Principalul “inamic” incriminat este reprezentat de speciile reactive ale oxigenului, asa zisii “radicali liberi”. Intr-adevar oxigenul poate fi considerat o arma cu doua taisuri: este esential vietii constituind printre altele si o arma utilizata de sistemul imun in procesul de combatere a bacteriilor si virusurilor. Dar efectul de distrugere se poate exercita si asupra propriilor tesuturi daca sistemul antioxidant este insuficient.

Ozonul este o molecula de oxigen care in vitro se comporta ca un puternic oxidant. In organismele vii insa, cercetarile au relevat ca ozonul are un efect benefic, antioxidant. Acesta este principiul pentru care, desi privita initial cu suspiciune, terapia cu ozon a inceput sa ia din ce in ce mai mare amploare. Iata cateva din efectele observate la pacientii la care s-a aplicat terapia cu ozon:

-stimularea producerii de leucocite si implicit cresterea nespecifica a imunitatii.

-cresterea nivelelor de gamma interferon, TNF alfa si Interleukina 2, molecule care intervin in procesele imune cu cresterea consecutiva a capacitatii de aparare a organismului impotriva bolilor.

-antibacterian si antifungic

-efect anticancerigen prin inhibarea factorilor de crestere tisulara din tumori

-creste elasticitatea celulelor rosii sangvine cu oxigenarea consecutiva mult mai buna a tesuturilor.

Cum se practica terapia cu ozon?

Protocoalele practicate la momentul actual au ca principale cai de administrare  autohemoterapia (ozonizarea unei cantitati de sange recoltata de la pacient care apoi se reintroduce), injectiile subcutanate si intramusculare, baile cu ozon atat uscate (prin introducerea corpului intr-un costum etans in care se insufla apoi oxigen amestecat cu ozon) sau umede prin cufundarea corpului intr-o cada cu apa in care s-a barbotat amestecul gazos ce contine ozon.

In cosmetica rezultate bune au fost obtinute in cazul:

-ridurilor prin practicarea injectarii subcutanate a unor cantitati mici de amestec gazos compus din oxigen si ozon

-reducerii aspectului de coaja de portocala a pielii prin practicarea bailor de ozon

-reducerii dimensiunilor formatiunilor nodulare din tesutul adipos al persoanelor afectate de celulita prin injectari subcutanate combinate cu autohemoterapii

-reducerii vizibile a ectaziilor venoase mai ales de la nivelul coapselor si gambelor prin injectari subcutanate

-rezultate bune in cazul patologiilor varicoase

-rezultate excelente in cazul infectiilor cutanate cu fungi (in special Candida) si a onicomicozelor (afectarea de catre infectia fungica a unghiilor).

Pe langa aceste rezultate putem remarca si faptul ca terapia cu ozon este un revigorant excelent al organismului care imbunatateste randamentul. Cativa sportivi de performanta au apelat la terapia cu ozon, in special autohemoterapia pentru a-si imbunatati capacitatea la efort, iar rezultatele sunt de luat in seama.

Un alt aspect interesant ar fi faptul ca autohemoterapia a dat rezultate bune in cazul persoanelor supraponderale care doreau sa slabeasca si incercasera in prealabil diverse diete fara succes. Terapia cu ozon este lipsita de efecte secundare, atata timp cat este aplicata respectand cu strictete protocoalele terapeutice. De aceea ea este si trebuie sa fie practicata doar de catre medici cu pregatire in acest sens.

Durerile lombare sunt una din cele mai raspandite situatii pentru care pacientul se adreseaza la medic. Se estimeaza, astfel, ca in Statele Unite aproximativ 80% din populatie acuza dureri lombare la un anumit moment pe parcursul vietii si probabil ca datele sunt similare si pentru spatiul european si inclusiv si pentru tara noastra.

În ceea ce priveste populatia activa, circa 20% acuza simptome în fiecare an. În Statele Unite bolile coloanei vertebrale sunt cauza cea mai frecventa de dizabilitate la persoane sub 45 de ani. Ceea ce este cel mai surprinzator însa, ramân costurile medicale directe si indirecte corelate cu durerea lombara joasa cuprinse între 20-100 miliarde de dolari anual numai în Statele Unite, de 2-3 ori mai mari decât cele alocate îngrijrii pacientilor afectati de maladii cardiovasculare. Date exacte cu privire la situatia din România, nu se cunosc, din pacate, dar acestea nu pot fi foarte diferite de cele din SUA.

Hernia discurilor intervertebrale
Rolul discurilor intervertebrale este de a absorbi energia provenita din socurile transmise corpurilor intervertebrale cu scopul de a le proteja.

Fiecare disc are o parte periferica, inelul fibros si o parte centrala, nucleul pulpos care poate hernia prin pierderea integritatii inelului fibros.

Herniile de disc sunt cauza cea mai comuna a durerilor lombare asociate cu o anormalitate structurala definita. Tratamentele cele mai raspândite pentru hernia de disc includ interventia chirurgicala cu eliminarea fragmentului, injectii epidurale cu steroizi si administrarea de antiinflamatorii nesteroidiene.

Terapia conservativa
Pacientii la care terapia conservativa nu a avut rezultate satisfacatoare sunt îndrumati catre chirurgie considerând ca o atitudine nechirurgicala nu ar fi de folos. Date recente sugereaza faptul ca extinderea terapiei conservative (uneori pâna la 4 ani) ar putea sa aiba rezultate la fel de bune ca si chirurgia, mai ales ca în numeroase cazuri apare recidiva dupa interventia chirurgicala.

Tratamentul cu ozon
În ultimii 10 ani s-a observat o crestere a interesului pentru tratamente alternative  chirurgiei. Tratamentul cu ozon medical (amestec de O2/O3) a cunoscut o raspândire destul de larga în Europa. Ozonul medical este folosit pe scara larga în Europa de mai bine de 40 de ani si este luat în considerare ca o varianta de tratament pentru herniile discale si alte tipuri de dureri lombare joase.

Folosirea ozonului medical în tratarea herniilor de disc dateaza din 1983 iar cazurile atent selectate beneficiaza de o rata de vindecare de 95%. Mai mult decât atât, în 80% din cazurile cu remisiune clinica exista si un corespondent CT sau RMN care probeaza vindecarea leziunii.

Metoda are la baza administrarea unui amestec O2-O3 repetat timp de 8-14 sedinte în musculatura paravertebrala si în vecinatatea fragmentului herniat. Injectia este bine tolerata si în general nedureroasa, cu exceptia unei dureri localizate de durata scurta.

Mecanismele de actiune ale ozonului
Desi mecanismul exact nu este complet înteles exista o serie de proprietati ale ozonului medical care ne ofera o imagine asupra modului de actiune.

-numeroase studii au incriminat inflamatia la nivelul fragmentului discal ca fiind unul din mecanismele lombosciaticii. Ozonul actioneaza asupra cascadei inflamatorii prin inhibarea degradarii acidului arahidonic în prostaglandine. Astfel, prin reducerea cantitatii de compusi proinflamatori rezulta si o reducere a durerii.

-o alta ipoteza se bazeaza pe faptul ca circulatia din zona herniata este compromisa, fluxul arterial si venos fiind astfel diminuat. Combinatia acestor factori poate genera o hipoxemie serioasa. Acesti factori contribuie, la rândul lor, la aparitia durerii. Radacinile nervoase si în special cele senzitive sunt sensibile la anoxie. Prin aplicarea ozonului în zona ischemiata se produce hiperoxigenarea acesteia cu reducerea consecutiva a durerii. Efectul direct este difuzia oxigenului în zona cu cresterea 2,3 difosfogliceratului care are drept consecinta eliberarea oxigenului de catre hemoglobina. Rezultatul final este cresterea cantitatii de oxigen de la nivelul zonei herniate si reducere anoxiei.

-un alt mecanism plauzibil este efectul direct al ozonului asupra fragmentul herniat. Se stie ca nucleul pulpos contine pâna la 90% apa. Ozonul are efect direct asupra moleculelor de glicozaminoglicani din structura nucleului puplos care retin apa. Prin reducerea cantitatii de apa retinuta se micsoreaza si dimensiunile fragmentului herniat.

-stimularea repararii tisulare. Fibroblastele implicate în procesul de reparare tisulara prin secretia si depunerea de colagen sunt stimulate de prezenta moleculei de ozon.

Prin adaugarea unor terapii disponibile de curand si la noi cum ar fi mezoterapia cu produse homeopate si terapie cu plasma imbogatita cu plachete rata de succes se apropie de 98%, astfel ca putini dintre pacientii nostri mai ajung la interventie chirurgicala.

Bolnavul resimte oboseal?, greutate sau dureri surde, localizate la gamb?, accentuate de ortostatism ?i c?ldur?, uneori crampe dureroase nocturne ori jen? dureroas?. Durerile scad în intensitate, pe m?sur? ce apar ?i se dezvolt? cordoanele venoase specifice.
Dup? o perioad? de timp apare edemul (umflarea membrului), ini?ial moale ?i numai dup? un ortosta­tism prelungit, ferm ?i permanent. Edemul este prezent ?i în varicele profunde, când cordoanele venoase nu sunt vizibile.

In stadiile incipiente ale bolii ozonoterapia are un efect semnificativ de incetinire a progresiei bolii. Caile de administrare sunt infiltrarea subcutanata locala la nivelul membrului afectat completata de autohemoterapie sau alternativa acesteia, insuflatia rectala. Desigur ca masurile nespecifice generale profilactice precum evitarea ortostatismului prelungit, combaterea sedentarismului si purtarea unui ciorap elastic fac parte din strategia de preventie a aparitiei complcatiilor

Evolu?ia este cronic? ?i progresiv?. Complica?iile cele mai obi?nuite sunt: trombo-flebita varicoas?, ruptura varicelor ?i insuficien?a venoas? cronic? (edem, eczem?, fibroza ?esuturilor, ulcer trofic varicos, celulit? indurativ?, dermatit? pigmentar?).

Ulcerul varicos reprezint? una din complica?iile insuficien?ei venoase cronice. Aceast? afec?iune apare în principal datorit? evolu?iei, f?r? tratament, a unor varice ale membrelor inferioare. În timp, pielea devine tot mai sub?ire, astfel c? la cel mai mic traumatism (de exemplu lovirea de un scaun) apare o ran? care are tendin?a de cronicizare ?i care se va vindeca în luni de zile.

Tratamentul ulcerului varicos prive?te în primul rând boala de baz?, respectiv insuficien?a venoas? cronic?. Pentru aceasta exist? o serie de m?suri conservatoare menite s? îmbun?t??easc? circula?ia de reîntoarcere venoas?. Se recomand? ca pacientul s? stea cu gambele ridicate în timpul nop?ii ?i ori de câte ori este posibil în restul zilei. De asemenea, este bine s? poarte un ciorap elastic recomandat de medic. Se va prescrie ?i un tratament medicamentos cu venotonice, antiiinflamatoare.

În ceea ce prive?te rezolvarea ulcerului varicos în faz? acut?, urm?toarele obiective trebuie atinse: solu?ionarea stazei venoase, îmbun?t??irea microcircula?iei, eliminarea infec?iei, cicatrizarea ulcerului.

Tratamentul ulcerelor venoase prin oxigen-ozonoterapie
Vizeaz? aplicarea unui amestec gazos format din oxigen ?i ozon pe cale local? sau sistemic?. Amestecul gazos este generat de un aparat special care folose?te ca surs? de oxigen, oxigenul pur 100%, medicinal preluat dintr-o butelie. Din acest oxigen, o mic? parte (de ordinul microgramelor) este transformat? în ozon, iar amestecul gazos este preluat ?i folosit ca atare.

Aplicarea local? const? în aplicare topic? prin introducerea membrului afectat într-o atmosfer? de oxigen-ozon creata intr-o punga speciala in care se introduce membrul afectat, prin intermediul inject?rii subcutanat, iar aplicarea sistemic? se realizeaz? prin autohemotransfuzie, adic? extragerea unei cantit??i de aproximativ 150 ml de sânge, amestecarea lui cu oxigen-ozon ?i reîntroducerea în corp sau alternativa acesteia, insuflarea rectala

Cum actioneaza tratamentul cu ozon?
Efectele biologice ale ozonului
-ac?iune dezinfectant? prin efectul bactericid ?i trofic? prin eliberarea factorilor de crestere locali PDGF ( Platelet Derived Growth Factor) care controleaz? replicarea ?i proliferarea fibroblastilor ?i keratinocitelor, creste sinteza de colagen ?i elastin?, produce angiogeneza (refacerea peretelui vascular) ?i vasculariza?ie, determina atragerea celulelor macrofage ?i fibroblaste, TGF alpha ?i beta (Transforming Growth Factor) care induce formarea de ?esut de sus?inere (colagen) ?i stimuleaz? proliferarea ?i migra?ia celular?, ILGF care controleaz? proliferarea ?i migrarea celular?, EGF (Epidermal Growth Factor) responsabil cu diferen?ierea celular?, reepitelizare ?i angiogeneza

-efect antibacterian ?i antiviral sistemic datorat form?rii discrete de peroxizi

-cre?terea deformabilit??ii globulelor ro?ii cu cresterea aportului de oxigen in tesuturile periferice si imbunatatirea metabolismului local

-eliberarea de NO-oxidul nitric, cel mai puternic vasodilatator existent in organismul uman

-cre?terea produc?iei, întotdeauna la nivelul globulelor ro?ii, a 2, 3 disfoglicerat responsabil de eliberarea O2 în ?esut.

-îmbun?t??irea metabolismului oxigenului la nivelul globulelor ro?ii prin cre?terea utiliz?rii glucozei.

Avantajele acestei terapii sunt reprezentate de faptul c? oxigen-ozonoterapia este un tratament natural ?i nu farmaceutic, nu prezint? efecte secundare nedorite, nu creaz? interac?iune cu al?i compu?i farmacologici, iar raportul cost/beneficiu ?i cel risc/beneficiu este total favorabil.

Efectele obtinute pot fi potentate semnificativ prin asocierea terapiei cu plasma imbogatita cu plachete care vine cu un aport suplimentar de factori de crestere proprii si implicit accelereaza procesul de cicatrizare si reepitelizare si mezoterapie cu produse homeopate.

Ce este terapia craniosacrala?

Terapia craniosacrala a fost dezvoltata de doctorul osteopat John E. Upledger in urma studiilor stiintifice pe care le-a condus la Universitatea de Stat Michigan din Statele Unite, intre anii 1975-1983, unde a fost profesor de biodinamica si cercetator clinic.
Terapia craniosacrala este o metoda foarte blanda de evaluare si imbunatatire a functionarii sistemului fiziologic al corpului, numit sistem craniosacral, comus din membranele meningeale si lichidul cefalorahidian care inconjoara si protejeaza creierul si maduva spinarii.
Folosind o atingere blanda, in general de numai 5 grame, similar cu greutatea unei monede de 50 bani, terapeutul elibereaza restrictiile din sistemul craniosacral, ceea ce duce la imbunatatirea functionarii sistemului nervos central.
Datorita faptului ca terapia craniosacrala stimuleaza procesele naturale ale corpului, de autocorectare si autovindecare, ea este tot mai mult folosita preventiv, pentru intarirea rezistentei la imbolnavire si are eficienta intr-o gama larga de probleme medicale asociate cu dureri si disfunctii.

La ce ar trebui sa va asteptati de la acest tratament?

Un tratament tipic dureaza intre 45 minute si o ora. In timp ce pacientul se afla intins pe masa de tratament, complet imbracat cu haine lejere, terapeutul va avea palmele de-a lungul corpului, pe picioare, pe cap sau pe torace, va sustine capul sau coloana vertebrala, in vederea eliminarii tensiunilor acumulate. Desi nu este necesar sa se manifeste la fiecare tratament, un alt fenomen, numit Eliberare Somatoemotionala poate aparea ca urmare a reamintirii unor momente traumatice si/sau emotionale. Aceasta este un fenomen normal care ajuta corpul la reversul disfunctiei si restaureaza nivelul optim de mobilitate.

Caror probleme se adreseaza Terapia Craniosacrala?

-migrene si dureri de cap
-dureri cronice de gat si spate
-deteriorare a functiilor de coordonare motorie
-colici
-disfunctii ale sistemului nervos central
-probleme ortopedice
-accidente traumatice ale creierului si maduvei spinarii
-scolioza
-boli ale copilariei
-dificultati emotionale
-dificultati de invatare
-oboseala cronica
-depresie
-probleme legate de stres si tensiuni nervoase
-disfunctii ale tesutului conjunctiv
-disfunctii ale articulatiei temporomandibulare
-boli neurovasculare
-boli ale sistemului imun (cu imunitate scazuta sau crescuta)
-stres posttraumatic
-disfunctii postchirurgicale

Cine poate beneficia de aceasta terapie?

Terapia Craniosacrala se adreseaza atat persoanelor cu probleme de sanatate cat si persoanelor sanatoase care vor sa-si pastreze un tonus de viata normal, sa faca fata stresului zilnic mai usor. E adecvata tuturor grupelor de varsta de la nou-nascut la varsta a treia.
Tratamentul aplicat copiilor si in special la nou-nascut este extrem de eficace si de important, atat din punct de vedere fizic, dar si la nivel emotional. Din punct de vedere fizic, trebuie sa ne gandim prin ce faza trebuie sa treaca si cata presiune este exercitata asupra lui fiind impins de contractiile uterine din momentul nasterii, iar daca nasterea a fost grea si cu complicatii sau a fost necesara utilizarea forcepsului sau a altor aparate, se pot crea deformari craniene.

Poate o astfel de terapie sa mearga in paralel cu tratamentul medical?

Terapia Craniosacrala nu interactioneaza in mod negativ cu nici un fel de alta forma de terapie sau medicatie, este o terapie fara risc sau efecte secundare. Terapeutul nu va diagnostica si nici nu va prescrie medicamente.

Ce este Eliberarea Somatoemotionala?

Eliberarea Somatoemotionala este o tehnica dezvoltata de Dr. John Upledger care permite atat eliberari de restrictii la nivel fizic, cat si eliberari semnificative ale componentelor emotionale.
Odata ce eliberarea somatoemotionala incepe, activitatea sistemului craniosacral se opreste brusc.

Pozitia corpului permite o eliberare generala a emotiilor inmagazinate care par sa vina de la tesuturile corpului si frecvent sunt exprimate in diverse forme, plans, tremurat, spasme, transpiratie, ras, durere, contractii musculare, aproape tot ce va puteti imagina.
In cadrul cercetarilor sale, Dr. Upledger a descoperit ca pacientul revine exact la pozitia corpului din momentul accidentului pentru ca cel mai usor mod de a elibera acele energii incapsulate este sa ia aceeasi pozitie din momentul acumularii lor.

De cate tratamente am nevoie pentru a ma simti bine?

Pentru faptul ca suntem unici si numarul de tratamente difera. Sunt persoane care au nevoie doar de un tratament pentru a se simti bine, sunt altele care au nevoie de 3-5 tratamente si altele care ar avea nevoie de tratament intensiv si eventual ar beneficia foarte mult de terapia cu mai multi terapeuti. Totul depinde de felul in care corpul fiecarui individ reactioneaza si receptioneaza efectele tratamentelor.

Toate organismele vii care respira folosesc oxigenul pentru transformarea glucozei in cadrul procesului de respiratie celulara. In lantul respirator celular se nasc si speciile reactive de oxigen,asa numitii „radicali liberi” ai oxigenului.

Radicalii liberi ai oxigenului sunt specii moleculare cu o durata de viata extrem de scurta, foarte reactivi care au tendinta de a reactiona cu toate moleculele dintr-o celula care sunt capabile sa cedeze un radical H⁺, pentru a se stabiliza. In urma acestui proces sunt afectate toate moleculele biologice, in special cele structurale lipidice cu duble legaturi sau proteice cu grupari –SH sau –NH₂.

Asfel ca,orice organism viu se naste, creste si se dezvolta apoi intra intr-un proces de degenerare si moare.

Oxigenul este elementul paradoxal al vietii: fara de el viata nu este posibila, dar el este cel care sta la baza declinului organismului prin degradarea structurilor sale de catre speciile reactive de oxigen care reusesc intr-un final sa depaseasca mecanismele de aparare impotriva acestora.

Celulele vii sunt dotate cu un aparat antioxidant,bine pus la punct al carei cheie de bolta o reprezinta molecula de glutation.

Glutationul este un polipeptid capabil sa se oxideze si sa se reduca foarte usor tamponand radicalii liberi si protejand structurile celulare de agresivitatea acestora. Rezerva de glutation este refacuta constant de catre organism si depinde de aportul de aminoacizi necesari pentru sinteza lui, dar si de nivelul de stres oxidativ la care este supus organismul.

Ozonul este o forma moleculara a oxigenului cu trei atomi, instabila care are tendinta de a interactiona cu alta molecula pentru a ajunge la o forma stabila, fiind considerat un radical liber al oxigenului.

Ozonoterapia, prin stresul oxidativ pe care il genereaza, creste  activitatea enzimelor care produc glutationul si il mentin in starea redusa adica eficienta din punct de vedere oxido-reducator, enzime numite glutation reductaza si glutation peroxidaza.

Un stres oxidativ acut si calculat, asa cum este terapia cu oxigen-ozon poate creste nivelele de glutation celular mentinand un nivel inalt de aparare impotriva radicalilor liberi.

Avand in vedere faptul ca ozonoterapia interfera cele mai intime mecanisme de aparare impotriva radicalilor liberi,crescandu-le activitatea, aceasta terapie poate fi considerata cea mai eficienta terapie antiageing (antiimbatranire) existenta la momentul actual, reusind sa intarzie fenomenele de imbatranire celulara.

Toate bolile degenerative au la baza acumularea unor molecule toxice si o reducere progresiva a proceselor de reparare si intretinere. De fapt evolutia fireasca a oricarui organism viu este de a dezvolta boli degenerative (ateroscleroza, diabet, hipertensiune arteriala, patologii neurodegenerative, patologii degenerative articulare, neoplazii) odata cu inaintarea in varsta, mai repede sau mai tarziu, in functie de factori genetici, dar si de mediu (conditii de mediu fizico-chimice, alimentatie, poluare etc).

Ozonoterapia, fara a fi un panaceu, poate fi aplicata cu rezultate foarte bune in toate patologiile degenerative, cu eficienta maxima in stadiile incipiente.

Organismele vii produc molecule de ozon

Studiile efectuate in perioada 2002-2004 (Wentworth si colab.) tind sa includa oxigenul triatomicin grupul speciilor reactive ale oxigenului. Pe langa H₂O₂ si radicalii superoxid, ozonul este folosit de sistemul de aparare oxidativ impotriva infectiilor, distrugand membranele lipidice si structurile proteice bacteriene si virale. Totodata, ozonul se elibereaza in organismele vii, in cantitati mici, alaturi de alte specii reactive de oxigen ca raspuns la inflamatie-cea mai comuna reactie de aparare a unui organism viu la o agresiune fizica, chimica,bacteriana sau virala.

Daca mai exista voci in lumea medicala care sa conteste ozonoterapia,  studiile recente aduc toate dovezile cu privire la eficienta acesteia prin studii in vitro si in vivo initiate in anii ’80 de parintele ozonoterapiei moderne fiziopatologul Velio Bocci si continuate de medici si cercetatori din toata lumea. In Romania, la momentul in care am initiat mediatizarea ozonoterapiei, medici care initial au contestat valoarea acesteia au ajuns sa o includa in practica medicala curenta si chiar sa o promoveze intens.

Dr. Constantinescu Rasvan

Medic specialist recuperare, medicina fizica si balneologie

www.ozonoterapeut.ro

0765483425